Finally mine

Capitolul 8

Max

A doua zi Max o vizită pe Leyla, cu speranța  că  o va vedea pe Ava.
Ziua de ieri o petrecură  împreună ca doi îndrăgostiți, luară micul dejun împreună la el în apartament, priviseră câteva filme împreună, făcuseră dragoste de mai multe ori pe toate suprafețele posibile din casă.

Max era surprins de viteza cu care această femeia îi intrase sub piele, cucerind-ul cu inocența și frumusețea ei. Mai mereu era cu gândul la ea, imaginea ei goală îl bântuia, o avusese alături o noapte și o zi dar nu se săturase de ea, o vroia iarăși, dorea să se scufunde în trupul ei cald și mătăsos și să își potolească foamea pentru această femeie. La naiba, trebuia să înceteze să se mai gândească la  ea.

Dar de cum pătrunse în casa surorii sale, își roti ochii în căutarea ei, uită chiar și de sora sa care îi deschise ușa și acum stătea lîngă el și îl privea amuzată.

-Cauți pe cineva? îl întrebă ea.

Max tresări, vinovăția apăru câteva secunde pe chipul lui dar dispăru cum și apăru.

-Bună surioară, se aplecă și o sărută pe ambii obrajii, ce face micuțul? întinse mâna și mîngîi burta ei.

-Noi suntem bine, micuțul crește , zise ea mîndră, dar și eu cresc, zise în glumă.

Max înconjură umerii ei firavi cu brațul său, și se îndreptară împreună spre interiorul casei.

-Dacă vrei să știi obiectul căutării tale se află în bucătărie, zise sora sa cu un ton glumeț, după mirosul care vine din bucătărie și care îți lasă gura apă, cred că coace biscuiții ei.
Max te-am atenționat în privința ei și pe ea am atenționat-o în privința ta, sunteți oameni maturi ambii, cred că vă veți descurca și singuri. Dar să știi că vă doresc numai bine, nu vreau ca vreunul din voi să sufere, rostise cu un glas serios.

Max nu zise nimic, doar o privi cu atenție, se aplecă și o sărută pe un obraj.

-Mulțumesc scumpo pentru grijă, dar cum ai zis și singură, suntem maturi , ne descurcam. Acum dacă mă scuzi, am să te las puțin, zicând acestea se întoarse și plecă în direcția bucătăriei.

Imaginea pe care o găsi în bucătarie îl lăsase fără cuvinte. Ava cu părul prins într-o coadă neagră, bogată așezată pe un umăr, stătea aplecată și întindea aluatul, fredonând încet. La vederea ei Max simți cum un sentiment straniu și necunoscut lui îl copleși, dorea doar un lucru acum, să o ia în brațe și să o sărute , apoi să facă dragoste cu ea .

Ava pesemne îl simți căci își ridică ochii și înlemni când îl văzuse, roși și îi zâmbi timid. Când ea zâmbi ceva se topi în sufletul lui Max. Acesta se repezi spre ea, iar din câțiva pași se afla în fața ei, și fără să rostească vreun cuvânt o trase spre el și o sărută. Sărutul deveni cu timpul tot mai adânc și mai pasional. Limba lui se împletea cu limba ei într-un dans erotic, femeia tremură în brațele lui, își ridică mâinile și îl apucă de păr trăgându-l spre ea. Când Max simți tremurul femeii de la el din brațe se excită instantaneu, ambii erau beți de pasiune, se sărutau, se mângâiau și gemeau de plăcere. După un oarecare timp, Max opri sărutul ca să își o gură de aer, Ava respiră și ea precipitat, roșeața cuprindea acum și gâtul ei fin și lung.

-Nu încă, o opri el când ea încercă să se elibereze.

Ea își rezemă capul de umărul lui, stătură așa un timp, în acel moment, ținând-o în brațe Max se simțea împlinit cum nu se simțise niciodată, nici când reuși să scoată și să aducă firma familiei în topul celei mai de succes afacere, căci aceasta fusese unul din scopurile  vieții lui de la moartea părinților, nici atunci nu se simțise ca acum.
Gândul că această femeie avea putere asupra lui îl îngrozea, dar nici să o lase nu putea, căci avea nevoie de ea ca de aer.

-Doamne nu, strigă Ava și se zbătu să scape din brațele lui.

-Ce sa întâmplat scumpo? o întrebă el speriat.

- Biscuiți... de abia îngăimă ea, cu ochii ei mari privindu-l îngrozită, am uitat de ei, se eliberă din brațele lui și fugi la cuptor, îl deschise și scoase de acolo o tavă cu biscuiți în formă de inimă, Max se rezemă cu cotul de un dulap și privea amuzat scena ce derula în fața lui. Ava scosese biscuiți din cuptor după care îi puse pe masă și  începuse să le șoptească ceva de-abia deslușit.

- Mai nu ați luat foc, am uitat complet de voi, îmi pare rău, se tânguia ea, dar se opri brusc când auzi râsul care inundă bucătăria, Max râdea de ea.

Umilința o cuprinse, se întoarse spre biscuiți și aplecă capul ca Max să nu poată vedea lacrimile ce inundară pe
fața. Acesta, când observă suferința și umilința ei  fusese lângă ea dintr-un pas, puse o mână pe umărul ei firav și o întoarse spre el, rămase șocat când văzuse lacrimile de pe fața ei, întinse mână și îi șterse lacrimile de pe obraz.

-Ava , uită-te la mine, îi ceruse el răgușit.

Ava nu zise nimic dar nici capul nu îl ridică.

-Ce sa întâmplat iubito? o întrebă el duios, mă scuzi că m-am distrat pe seama ta, dar pur și simplu este pentru prima dată când văd pe cineva să vorbească cu niște biscuiți. Îmi cer iertare.

Ava își ridică capul și îl privi în ochi, acolo văzuse o sinceritate care o dezarmă, el întinse mâna și o mângâie pe față cu un deget , apoi se aplecă și o sărută cu poftă,mușcând și sugând buzele ei.

-Acum mai iertat ? o întrebă el când puse capăt sărutului, cu un zâmbet obraznic în colțul gurii.

-Știu că sunt eu o ciudată, rosti ea zâmbind, dar zâmbetul ei nu se reflecta și în ochi ei, în ochi ei puteai vedea doar o tristețe fără infinit.

- Te greșești amarnic  iubito, afirmă el, ești deosebită, o zână cu păr negru care vorbește cu biscuiți ei. Femeia roși la auzirea complimentului, în ochii ei scânteiau luminițe.

-Ava, unde ești ? se auzi o voce feminină cunoscută, care pe măsură ce vorbea se apropia tot mai aproape, eu am terminat, azi mă însoțești, să nu te aud că ești iar ocupată.

Ava imediat se îndepărtă de Max, își duse mâinele la coama de păr și încercă să îl aranjeze cât de cât, Max se rezemă  cu umărul de dulap.

Astfel când Emma năvăli în cameră rămase surprinsă de ținuta prietenei sale, care era roșie la față cu buzele umflate și părul scos din coadă, dar și mai uimită era când observă tandrețea din ochii bărbatului, care nu își luă ochii de la prietena sa.

-Mmm, își drese Emma glasul, Ava tresări și se uită fugitiv la amica sa apoi la Max, se vedea că el se distra copios pe seama ei azi.

-Emma, eu chiar acum scoteam biscuiți zise ea pe nerăsuflate.

-Văd și eu, cu ce te ocupi, răspunse ironic Emma.

-Mă scuzați doamnelor, dar cred că am să mă retrag acum, și zicând acestea îi făcu cu ochiul lui Ava, te voi suna iubito, și plecă.