Finally mine

Capitolul 10

Max

Într-o zi de joi, Max se afla la biroul său când primi un apel de la secretara lui:

— D-le Elliot, sora dvs. se află aici, răsună vocea ei feminină în interiorul biroului din interfon.

— Bine, spune-i să intre, răspunse Max plictisit. „Acum ce s-a mai întâmplat?", se gândi el pentru o clipă.

Peste câteva minute, ușa se deschise și sora sa își făcu apariția în biroul lui.

— Leyla, s-a întâmplat ceva? Se ridică Max în picioare și se îndreptă cu pași rapizi spre sora sa.

Leyla închise ușa în urma ei și acum stătea privind-o furioasă. Max ignoră atitudinea ei, se apropie de ea și o sărută pe un obraz.

— Trebuie să se întâmple ceva numai ca să te pot vizita aici, murmură ea, ridicându-și capul și privind-l în ochi.

— Nu, desigur, zise el. Dorești ceva de băut? o întrebă el, în timp ce o însoți să ia loc pe canapeaua verde din colțul încăperii enorme.

— Da, te rog, un ceai verde, zise Leyla, făcându-se confortabilă pe canapea.

Max se duse la biroul lui, își sună secretara și ceru băuturile.

După ce termină, se apropie de canapea și luă loc lângă Leyla, privind-o suspicios:

— Și totuși? zise el pe un ton glumeț.

Leyla îl privi iritată:

— Știi ce s-a întâmplat aseară în bucătăria mea?

— Nu, încuviință el, privind-o curios.

— Mary a insultat-o pe Ava, aceasta era în lacrimi. Nu știu ce i-ar fi zis Mary, dar sigur că a durut-o. Max, și sunt sigură că tu ești cauza.

Max își încordă pumnul. Aseară a observat ceva schimbări la Ava, dar a crezut că poate este doar obosită, de aia nu a mai insistat cu întrebările.

— Ți-a spus Ava ceva? o întrebă el încordat.

— Nu a dorit. Am încercat, dar am concediat-o pe Mary. Trebuia de mult să o fac, zise Leyla cu furie.

— Aseară Ava a petrecut timpul cu mine, dar mie nu mi-a zis nimic, șopti el nervos.

— Cred că nu dorea să te implice și pe tine, spuse ea, privind-l amuzată.

— Ce prostie! Doar a fost insultată din cauza mea! izbucni el nervos, sări în picioare și începu să cutreiere cu pași mari prin încăpere. Îți mulțumesc că mi-ai zis, am să vorbesc cu ea diseară.

— Te vezi cu ea și în această seară? îl întrebă Leyla uimită. Vă petreceți tot mai des timpul împreună, zise Leyla cu un început de zâmbet. Ehh, frățioare, cred că ți s-au aprins călcâiele după fetișcana aceasta.

Max nu zise nimic, doar zâmbi, căci nu vroia ca sora sa să afle de intensitatea sentimentelor lui pentru această femeie, pe care o iubea ca un nebun. Da, o iubea, a fost dragoste la prima vedere. De cum a privit în acei ochi albaștri, a fost momentan subjugat de ei.

Se auzi un ciocănit în ușă. Max se ridică și deschise ușa. Secretara lui pătrunse în cabinet cu o tavă cu căni, s-a apropiat de ei, le-a pus cănile pe masă, apoi a plecat grăbită, fără să rostească ceva sau să privească în jurul ei.

Leyla o privi amuzată cum dispare după ușă.

— Ai băgat frica în secretara ta, zise ea, zâmbind.

Max nu zise nimic, doar ridică o sprânceană în semn de întrebare și se apropie de masă și își luă cana cu cafea.

— Apropo, te-am vizitat azi cu încă un scop, vorbi Leyla în timp ce își luă cana cu ceai și o duse la gură.

Max ridică ochii și o privi cu ochii săi verzi, întrebători:

— M-ai intrigat, spuse el, zâmbind.

— Fundația de caritate pe care o conduc eu organizează un bal sâmbăta aceasta. Desigur, tu ești invitat, cu partenera sau fără, femeia zâmbi și îi făcu cu ochiul fratelui său. Acesta zâmbi larg, înțelegând planul surorii sale.

— Ehh, Leyla, zise el serios. Ai plănuit să vezi cu cine mă voi prezenta la braț sâmbătă. Azi fiind deja joi, nu prea mai am timp să îmi caut o parteneră, termină el, privind-o cu ochi ironici.

Seara, după ce se iubiră cu sălbăticie și Max își ținea femeia iubită în brațe, o sărută gingaș pe frunte și mângâie pielea fină a spatelui ei în sus și în jos cu mâinile sale.

— Iubito, de ce nu mi-ai spus de Mary? Își aplecă capul și o privi, așteptând răspunsul.

— De unde știi? zise Ava, plecând capul, roșind. Cred că probabil Leyla ți-a zis, își ridică ochii săi mari și albaștri, care acum erau triști.

— Da, dar aș fi dorit să aud povestea de la tine, zise el încet, mângâind-o cu un deget pe obraz. Când era în apropierea ei, nu își putea ține mâinile departe de ea, mereu dorea să o atingă, să o mângâie, să o simtă.

— Nu am ce să îți zic. După ce ne-am întâlnit în coridor în ziua aia, m-a așteptat în bucătărie și și-a ascuțit ghearele de pisică, ca între pisici, înțelegi?

— Atunci de ce ai plâns? Îi ridică el bărbia în sus și o privi în ochi. Ea îl privi tristă.

— Pentru că m-a durut ce mi-a zis. Nu a avut dreptate, cuvintele ei au fost pline de otravă și neadevărate.

Max, sesizându-i reținerea, o îndemnă cu gingășie să continue:

— Ce ți-a spus?

— Mi-a zis că am vrut să îl seduc pe David și, când nu mi s-a primit, am pus ochiul pe tine, ochii ei începură să lăcrimeze.

— Shhh, iubito, Mary era geloasă pe tine, căci a încercat de câteva ori să mă seducă pe mine și nu a avut succes. Din această cauză s-a comportat așa cu tine. Se aplecă și o sărută dulce pe buze. Îmi pare rău, rosti el cu sinceritate, o strânse mai tare la el în brațe.

— Ce planuri ai sâmbătă? o întrebă el peste câteva minute de liniște.

— Niciunul, zise ea, căscând somnoroasă.

— Atunci vei merge cu mine la bal, zise el pe un glas care sună mai degrabă a poruncă decât a rugăminte.

— Bal? îl întrebă ea surprinsă, cu ochii mari.

— Da, Leyla m-a invitat la balul ținut de fundația ei de caritate și tu ai să mă însoțești, se aplecă și o sărută pe vârful nasului ei micuț.

Ava nu zise nimic, doar zâmbi strălucitor, încuviințând fericită din cap, amețindu-l pe Max cu zâmbetul ei frumos.