Capitolul 21

2.8K 121 10
                                    

Ava

În zorii zilei Ava era deja trează, își aplecă ochii  și o privi pe Sofia care dormea alături de ea, noaptea trecută Sofia se trezise mai des ca de obicei, "Cred că din cauza locului nou", își zise Ava.

Azi se aștepta o zi grea, fiindcă tânăra femeie  nu știa la ce să se mai aștepte, căci aseară Max nu a divulgat ce planuri avea, Ava spera doar că nu era într-atât de crud încât să își țină fosta și actuala iubită sub același acoperiș, dar după cum se folosise, apoi se debarasase de ea nemilos, Ava  nu se îndoia că ar fi capabil de așa ceva.
Din partea ei ar putea să o facă și pe această, căci înlăuntrul ei era deja tot înghețat  și pustiu, nu se simțea capabilă să simtă  ceva vreodată față de un bărbat, de prea multe ori a suferit din dragoste, astfel își făcu o promisiune sieși să fie puternică pentru fiica sa și să numai cadă iarăși în aceleași capcane.

Se auzi ciocănituri în ușă, Ava se sculă precaută din pat și deschise ușă, se simți ușurată când o văzu pe Diana, aceasta era însoțită de o tânără brunetă și slăbuță, care o privea cu ochi calzi.

-Dnul Elliot vă așteaptă în sufragerie pentru a lua micul dejun, zise țâfnoasă Diana, privind-o cu ochi reci pe Ava. Aceasta, continuă ea, arătând cu mâna la femeia de lângă ea, este Wilson, va fi bona copilului.

-Bona copilului ? întrebă Ava simțind cum o cuprinde furia, se întoarse spre Wilson încercând să își mențină furia sub control care încă puțin și răbufnea afară, înțelegea că Wilson nu avea nici o vină că angajatorul ei era un idiot.

-Sofia acum doarme, mai devreme am alăptat-o, și am culcat-o, încă va dormi ceva timp, poți să stai cu ea puțin te rog, o rugă ea, aceste spuse se întoarse și plecă cu pași grăbiți și furioasă fără să aștepte răspunsul acesteia. Înaintând pe coridor se pregătea emoțional de o nouă confruntare cu bărbatul pe care încă îl iubea și care era tatăl copilului ei.

Îl găsi în living stând la o masă cu un ziar într-o mână și cafeaua în alta, când ea intră el își ridică ochii și privi pentru câteva clipe de- a lungul corpului ei, când întîlni ochi ei ridică amuzat o sprânceană:

-Să înțeleg că ai făcut cunoștiință cu bona? o întrebă el ironic.

-Nu am nevoie de nici o bonă, am crescut-o până acum singură, și singură plănuiesc să o cresc mai departe, rosti Ava indignată.

El împături frumos ziarul, și îl puse pe masă, își încrucișă mâinele și o privi plictisit.

-Ascultă, Sofia are nevoie de o mamă sănătoasă , tu te-ai văzut în oglindă cum arăți, în timp ce pronunță aceste cuvinte, bărbatul nu o scăpă din ochi nici o secundă.

-Nu este treaba ta cum arăt, strigă Ava roșie la față de furie și indignare, apropo cum vei explica soției tale prezența noastră în casa aceasta?

-Ascultă, zise bărbatul pe un ton liniștitor de parcă ar avea în fața lui un copil nu o femeie, am angajat bona ca tu să te poți odihni și să prinzi la puteri, cât și la kilograme, trebuie să mai pui pe tine pe aici pe acolo. Referitor la soția mea, îi voi spune adevărul, este o fire înțelegătoare, acum vino încoace și mănâncă, porunci el, nu mă obliga să vin să te iau pe sus și să te pun cu forța să mănânci.

-Da desigur tu doar cu o fire înțelegătoare  te puteai căsători, rosti Ava, simțind cum vechiul sentiment de gelozie o cuprinde și inimă începe a sângera din nou.

-Ești geloasă? o întrebă el cu un zâmbet larg pe față. Nu trebuie scumpo, acuma vino încoace.

Ava se îndreptă fără tragere de inimă
și luă loc pe un scaun cât mai departe de el.

-Ia loc aici, Max îndepărtă  cu o mână un scaun, nu te teme nu mușc, zise el cu zâmbet pe față care se reflecta și în ochii lui.

-Mulțumesc, dar stau bine și pe acest scaun, zise ea și îi aruncă o privire furioasă cu ochii mijiți.

-Ava, mârâi  el, nu mă pune la încercare, bărbatul puse mâinele pe masă și se pregătea să se ridice în picioare.

Ava văzând-ul ce dorea să facă sări ca arsă de pe scaun, și veni la scaunul indicat de el. Cedase astfel de ușor nu pentru că iar fi frică de el , doar că nu dorea ca el să o atingă căci nu știa cum va reacționa trupul ei la atingerea lui, încă îl dorea, era sigură de acesta, de aceea trebuie sa fie prudentă cu el.
Max o privea încă zâmbind mulțumit, Ava nu zise nimic, doar începu să mănânce, și se gândi cât de mult îl urăște în acel moment.

După amiază, Ava ieși în gradină cu Sofia, fiind însoțite de Wilson, chiar dacă nu își dorea o bonă pentru fiica ei, Wilson îi plăcuse de îndată și Sofiei la fel, era o fată cu inima caldă și ochii blînzi.
Pe Max nu îl văzuseră de la micul dejun, iar prînzul îl luă în dormitor împreună cu Wilson, cât Sofia a dormit, încerca astfel să îl evite cât demult posibil, dar înțelegea că se afla le el în casă cât și la cheremul lui.
Când reveni în dormitor după mica plimbare, Ava a rămas nemișcată de uimire, toată încăpere era plină cu cutii și pungi cu haine de la cele mai scumpe magazine.

-Waw, rostise Wilson, cineva a făcut cumpărături nu glumă,zise aceasta.

-Așa am zis și eu, spuse Ava furioasă, se întoarse să plece să îl caute ca să îi zică ce crede drept în față, dar se opri exact în fața ușii, pentru că știa că nu va câștiga nici această luptă, oftă smerită de situație.

-Bine faci, zise Wilson, care o privi cu milă, nu cred că vei putea schimba ceva dacă te cerți acuma cu el.

Ava muți de înțelepciunea de care dădea dovadă fată, căci nu îi spusese în ce situație se află, dar ea deduse singură, o îndrăgise mai mult.

În următoarele ore cu ajutorul lui Wilson despachetară toate cutiile, ambele rămase surprinse de minunățiile din cutii. Max avusese grijă și cumpărase tot necesarul Sofiei dar și de Ava nu a uitat, acesteia tot ia luat o nouă și minunată garderobă.

Seara, după ce Wilson plecă, și după ce o culcă pe Sofia , Ava hotărî  să își umple o cadă fierbinte și să se relaxeze cât de puțin. Umplu cada cu apă, și intră goală în apa caldă, care era ca balsam sufletului ei rănit, pesemne că ațipi că nu îl auzi, căci când deschise ochi se trezi cu Max în fața ochilor, privind-o înfometat, icni șocată, și încercă să se acopere, dar fără succes, spumă dispăruse iar prin apă se întrezărea corpul ei. Ava simți cum o cuprinde umilința, dorea ca pământul să crape în acel moment și să o înghită cu totul, numai ca să scape de privirea și prezența acelui bărbat.

Povestea Avei și a lui Max              continuă 😊😉
Sper să vă placă și acest capitol❤️

Finally mineUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum