Max
A doua zi, Max nu putea și nu dorea să creadă că Ava a putut pleca astfel, dispărând în noapte.
După seara minunată care o avusese împreună? După mărturisirea lui în acea dimineață? Și-a deschis sufletul în fața ei, dar ea ce făcuse? Pur și simplu plecase, fugind cu fiica sa și banii lui într-o direcție necunoscută.
Când se trezi dimineață, gol și derutat în patul său, ca bonus având și o durere strașnică de cap, Max nu știa ce să mai creadă, amintirile din seara precedentă fiind neclare, nu își putea aminti cum ajunse aseară gol în pat.
Mai apoi când intrase la el în birou înlemni de ceea ce găsi: seiful lui deschis și gol, bani care se aflau acolo seara precedentă dispăruseră de acolo. Atunci un fior rece trecuse prin el, se îndreptă grăbit spre dormitorul Avei.
Ciocăni de câteva ori în ușă, neprimind nici un răspuns, deschise ușa și pătrunse în încăpere.
Încremeni cu inima sfârtecată de durere. Odaia era goală, cu ochi încețoșați și cu pași grăbiți se apropie de leagănul fetiței lui, îl găsi rece și gol, de parcă ele nici nu ar fi fost prezente vreodată în acea încăpere.
Cu capul tulbure și cu trupul înghețat de furie Max cumva ajunse la el în birou. De cum trânti ușa în urma sa, se duse la dulapul cu băuturi din încăpere și își turnă un pahar de alcool pe care îl băuse dintr-o înghițitură.
Cutreieră camera în lung și în lat câteva minute lungi cu mâinele înfipte în părul lui, locului nu putea sta nicicum, gândurile lui erau îndreptate doar spre ea, bărbatul tot încerca să înțeleagă motivele plecării ei.
La un moment dat, se auzise un ciocănit în ușă, fără să mai aștepte aprobare lui, Rebeca se ivi după ușă într-o rochie roșie, strâmtă pe corpul ei zvelt, cu părul ridicat sus, femeia arăta fenomenal ca de obicei.
Max o privi câteva secunde plictisit, apoi se întoarse spre geam pentru a își ascunde mâhnirea și durerea de pe chipul său, nedorind ca cineva să cunoască prin ce trece el acum, ce se petrecea la el în suflet în acel moment.
Femeia traversă camera, pantofi ei lovind pardoseala în timp ce ea pășea alene spre el, sunetul pantofilor ei încetini doar atunci când ea se opri în spatele lui, mirosul parfumului ei scump și înțepător învăluiră nările bărbatului.
-Max ce întîmplă? întrebă ea. Din ce motiv ai pus toată lumea din casă pe jar la această oră matinală?
-Nimic, care să aibă legătură cu tine, zise el, fără să îi arunce măcar o privire către ea.
-De ce ești agresiv? Vreau doar să te ajut, zise femeia cu indignare în glas.
Max oftă obosit, își trecu mâinele prin părul său, se întoarse și o privi resemnat:
-Ava a dispărut, șopti el cu durere în vocea sa, și luat-o pe Sofia, bani din seif tot au dispărut, pesemne este mâna ei și acolo, dar încă nu sunt sigur, încheiase el trist.
-Îngrozitor! Icni femeia. Am știut eu că fata asta nu este ceea ce pare. Acum ce vei face ?
-Am să o găsesc și am să o aduc înapoi, cu sau fără acordul ei, murmură el nervos.
-Max dar este oribil ceea ce vrei tu să faci! Copilul, bine te înțeleg, dar ea pentru ce îți trebuie?
Max o privi cu maxilarul încordat și cu palmele strânse în pumni.
-Ai uitat că azi divorțăm?
-Dar, am crezut....
-Rebeca, astăzi punem punct înțelegeri noastre. Fiecare a obținut ce a dorit din urma acestei înțelegeri. Azi divorțăm, acum mă scuzi.
Max ieși în grabă din biroul lui, lăsând-o pe femeie furioasă și confuză.
Rebeca deja devenea complicată trebuia mai repede să divorțeze de ea, cu cât trece timpul cu atât va deveni mai greu să se debaraseze de ea.
Acum trebuia numaidecât să le găsească pe Ava și Sofia, să le aducă lângă el acolo unde le era locul.
Apelase la detectivul care l-a ajutat și atunci să o găsească, spera că și acum bărbatul să își demonstreze competența. Cum aflase de dispariția lor de îndată a verificat camerele de pază, astfel localizase ora plecării lor, unde se vedea la ce ora părăsise Ava reședința.
Următoarele ore fuserseă cele mai lungi ore din viața lui Max, căci în timp ce aștepta noutăți despre Ava și Sofia nu își putea găsi locul.
Se închise în biroul lui ca să nu fie nevoit să dea ochi cu Rebeca în acea zi. Atunci nu își dorea decât să stea singur, să își deplângă amărăciunea din suflet. Nu putea înțelege de ce Ava procedase astfel, de ce îl lipsise pe el de fiica sa și pe fiica sa de tatăl ei. După noaptea pe care au petrecut-o împreună ea a putut să îl trădeze astfel, îl posedase
de ce avea el mai scump pe lume, de copilul lui. Nu o va ierta niciodată pentru această fapta mișelească. Cum le va da de urmă, Ava nu va pleca niciodată din această reședință.
Se uită la ceasul de la mâna lui, peste 30 min va divorța. Bărbatul deja știa cum o va pedepsi pe Ava. Pedeapsa lui va fi una cruntă, de ceea ce a fugit ea aceea și va primi. Dacă va dori să își mai vadă vreodată copilul va fi nevoită să se căsătorească cu el, cu voință sau fără va deveni soția lui. Max nu își putea imagina viitorul fără ele în apropiere de el, deci chiar daca risca să fie privit cu ură de Ava toată viața lui, atunci va risca numai să o știe lîngă el, pe ea cât și pe fiica sa care era lumina ochilor săi. Ava nu își putea permite să îi ofere ficei lui ceea ce putea oferi el, și să îl ia naiba daca va mai permite vreodată ca fiica sa să ducă lipsa de ceva.
Acum nu râmânea decât să le găsească, spera ca acest lucru să se înfăptuiască cât mai repede posibil. Plecaseră spre dimineață însemna că șansele ca ele să fie găsite în curând erau foarte mari.
Fiind măcinat de gândurile sale, bărbatul tresări când auzi un ciocănit în ușă.
-Intră, zise Max fără să își ridice privirea sa plină de tandrețe de la ecranul telefonului lui unde se afla o poză cu Sofia zâmbind.
După câteva clipe, ușa se deschise și în ușă își făcu apariția Diana.
-Avocații au sosit, zise ea cu voce tremurândă, ferind-uși privirea de la bărbatul furios.
- Condu-i la mine în birou, zise el fără să ridice capul din telefon și să o privească. Caut-o pe Rebeca și anunț-o că o aștept la mine în birou acum.
Tânăra nu zise nimic doar încuviință scurt din cap, se întoarse și plecă.
După ce ea plecase, închizând ușa în urma ei:
- În sfârșit, zise Max, răsuflând ușurat luă poza părinților și își trecuse vârfurile degetelor peste chipurile lor, cu un zâmbet trist pe fața sa, în sfârșit v-am răzbunat, zise el, acum trebuie doar să îmi întorc familia mea înapoi, rosti el cu tristețe în glas.
Peste alte cincizeci de minute, Max era în sfârșit eliberat de căsătorie cât și de promisiunea de răzbunare. Bărbatul, în sfârșit după zece ani și-a îndeplinit promiusiunea și a răzbunat moartea
părinților săi. Acum firma lui Miller îi aparținea în întregime lui, iar Miller devenise sărac lipit pământului. Dar nu simțea nicicum gustul răzbunării, ba din contra sufletul lui suferea și tânjea după iubita și fiica sa, doar spera ca acum să nu fie prea târziu pentru a începe o viață fericită alături de ele.
În timp ce se jelea pe sine însuși sună telefonul, Max sări în sus și ridică receptorul după primul apel.
-D-nul Elliot le-am găsit, se auzi o voce din partea cealatala a liniei.
Peste doar cinci minute Max se afla în mașină, în drum către cele mai scumpe ființe din viața lui.
Se simți cât de cât împlinit doar atunci când a ajuns în fața unei uși murdare și jerpelite dintr-un motel la fel de murdar și sărăcăcios.
-Ava! Deschide dracu' ușa!
Fără să stea mult pe gânduri începu să bată cu pumni în ușă și să strige.
Bărbatul ardea de nerăbdare să o privească în ochi pe femeia care îl sărutase cu atâta pasiune și tandrețe, ca numai după câteva ore să ia copilul în brațe și să dispară.
CITEȘTI
Finally mine
RomanceCe se întîmplă atunci când între doi oameni total diferiți apare atracția? O atracție atât de puternică care îi aruncă pe ambii într-o furtună de sentimente. Ava, o tânără orfană și naivă, cu sufletul frânt în urma unei trădări din trecut ajunge s...
