Finally mine

Capitolul 17

Max

Pe măsură ce săptămânile treceau, Max simțea cum îl cuprindea disperarea. Deja de câteva luni căutările Avei erau fără succes. Tot timpul suferea când și-o imagina însărcinată, singură și trădată.

Regretele îl măcinau încontinuu, zi de zi. De când se întoarse în Londra nu dormea, nu mânca, și nici la afaceri nu se putea gândi. Angajase cinci detectivi privați ca să o caute dar niciunul nu dăduse de urmele ei. Unica speranță  a lui era prietena ei Emma, spera că aceasta va face o greșeală care îl va conduce la ea și la copilul lui, "copilul meu, voi avea un copil" zâmbi amar la acest gând. Era sigur că Emma cunoștea locul aflării Avei, dar nu dorea să îl divulge. Căci la o săptămână  de la întoarcere când își dăduse seama că Ava sa ascuns și era de negăsit, a lăsat mândria deoparte și a vizitat-o pe Emma, aceasta de cum a deschis ușa și la vazut și-a arătat disprețul fățis:

-Tu! zise uimită, apoi de îndată își reveni. La revedere Domnule Elliot, femeia vorbise pe un ton sarcastic, nu avem ce ne spune, cu îndrăzneala îi închise ușa în nas, noroc de reacția rapidă a lui Max, reuși să blocheze ușa cu pantoful, împinse ușa, și trecu pe lângă acesta în casă, ignorând fața ei șocată.

- Ai tupeu , zise ea înfuriată, urmându-l în living.

-Unde este ea? întrebă el cu nerăbdăre, privind-o direct în ochi.

-Ieși din casa mea chiar acum, dacă nu, sun la poliție, strigă Emma furioasă aruncând scântei din ochii ei.

-Unde se ascunde? Sunt sigur că cunoști locul ei de aflare? Spune-mi, o întrebă Max apropiind-use de ea.

Ea nu zise nimic doar se îndreptă  spre telefon.
-Sun la poliție.

El se repezi  după ea, dintr-o mișcare îi luă telefonul din mână.

-Nu plec până nu îmi zici unde este ea acum, zise el calm, dar furia se reflecta în glasul lui.

-Pentru ce, ca să îți bați joc de ea din nou, răbufni Emma cu furie, tu măcar ai idee ce ai făcut, se întoarse cu spatele la el, am încercat sa îi deschid ochi, dar naiva de ea, ma asigurat că tu nu ești Eric, se întoarse și îl privi disprețuitor de sus în jos, ești și mai mârșav decât el.

-Eric? Ăsta cine mai este? Văzând că tânăra nu are de gând să vorbească, Max turbă:

-Răspunde odată, strigă el înfuriat.

Emma zâmbi trist, fără să reacționeze într-un fel la furia lui.

-Nu o cunoști deloc, zise ea cu supărare, bine am să îți zic cine este Eric , dar nu pentru a te ajuta, doar ca să sper că vei avea cât de cât mustrări de conștiință. Eric, continuă ea, este un nemernic care sa folosit de ea ca să ajungă la sora sa, care vezi tu face parte dint-o famile bogată și puternică, pentru asta sa folosit de Ava fără nici o prejudecată, ca la urmă să o lase cu  nimic, fără locuință și fără familie, se îndreptă spre el împungându-l  cu degetul  arătător in piept, continuând-uși  asaltul fără remușcări, privindu-l cu ochi furioși, dar tu mai mare i-ai provocat, te-ai culcat cu ea, făcând-ui promisiuni deșarte, apoi ai plecat și te-ai căsătorit cu alta, uitând de ea totalmente, ai lăsat-o cu inima zdrobită și pe deasupra însărcinată.

Max se  albi la față, nu ripostă nici într-un fel, doar  o privea înmărmurit cu ochi goi, fără emoție pe femeia furioasă din fața lui, cuvintele ei l-au lovit în stomac dureros precum un pumn.

-Și acum vii la mine de parcă  nu sa întâmplat nimic, și vrei sa îți divulg locul aflării ei, pentru ce, ca să o rănești  mai tare? Ești căsătorit sau ai uitat, pleacă la scumpa ta soție și uită de ea.

Când sfârși să vorbească, lacrimi curgeau din ochii ei , și-a șters furioasă fața.

-Pleacă, sper să arzi in iad.

-Sper și eu,  Max zicând acestea se întoarse și plecă, în urma lui auzi ușa trântind-use.

Max nu își aminti cum ajunse la mașina și se urcase în ea, căci când își reveni se trezi la volanul mașini lui strângând puternic volanul cu ambele mâini.
Bărbatul își rezemă capul de volan, lăsă lacrimile să îi curgă pe obraz, nu plânse de zece ani de la moartea părinților săi, acum durerea era prea mare insuportabilă. Regretul îl rodea când înțelese cât de crud și josnic se comportase cu singura femeie pe care o iubea și care era și mama  copilului  său nenăscut, acuma o înțelegea de ce se ascundea de el , pesemne îl ura de moarte, o trădase , era demn de disprețul ei, fiind mai nemernic decât nenorocitul ăla de Eric.

Strânse mâinele pe volan pînă încheieturile de la mână  se albiră , își dădu seama că tremură cu tot corpul, iar când își imaginară pe ei împreună, gelozia îl  macină, dacă nenorocitul ar apărea acum în fața lui l-ar ucide. Cum naiba putuse să o prefere pe  alta în locul gingășiei și  inocenței Avei , apoi pufni dezgustat de el însuși, cînd relizase că el asta și făcuse, trase adânc aer în piept încercând să își revină.

Va face tot posibilul să o găsească  pe ea și copilul lor,  după ce îi va găsi toată viața va încerca să își șteargă păcatele față de ea, Ava avea o inimă mare, spera că va gasi un locușor  cât de mic pentru iertare in inima ei.

Lunile ce urmară fură cele mai lungi din viața lui, căutările erau în toi dar fără nici un rezultat, parcă  intrase în pămînt, dupa încă câteva săptămâni văzând  că nu se întîmplă nimic, Max mai angajă un detectiv ca să o urmărească pe Emma, zi și noapte, și ascultându-i toate apelurile spera doar ca aceasta să facă o greșeală cât  de mică care îi va putea conduce la Ava, în curând acest lucru se întîmplă.