Finally mine

Capitolul 14

Max

-Max este minunat!

Femeia privi colierul din mâinile ei, apoi își încolăci brațele în jurul gâtului lui.

— Mulțumesc! îl sărută zgomotos pe obraz.

— Mă bucur că ți-a plăcut. Măcar atât pot să fac pentru tine, se uită în jos la ea, zâmbind. Totuși, îți vei sacrifica un an din viață ca să mă ajuți pe mine.

— Nu uita că și eu am ceva de câștigat din asta. Acum, dacă mă scuzi, trebuie să plec. Sunt așteptată la birou.

Se întoarse și plecă.

Șoldurile ei se legănau frumos. Rebeca era o femeie frumoasă.

„Aș putea să o fac a mea", își zise el, dar știa foarte bine că nu putea. Toate gândurile lui se îndreptau către o singură femeie.

Max regreta că o părăsise, dar altfel nu putea. Pentru a răzbuna moartea părinților săi, a fost nevoit să aleagă între a rămâne în SUA, să se căsătorească cu Rebeca, sau să se întoarcă la Londra, la ea, la femeia care îl iubea și care îi bântuia visurile noapte de noapte.

Spera că îl va ierta vreodată că nu și-a respectat promisiunea și nu s-a întors la ea. Îi dorea tot binele din lume, pentru că îl merita, dar a fost nevoit să procedeze astfel.

Căsătoria cu Rebeca îl putea ajuta să se răzbune. Ea avea legăturile necesare de care avea nevoie el ca să se apropie de dușmanul lui de moarte, ca mai apoi să dea lovitura finală, distrugându-l.

Căsătoria dintre ei era una temporară, încheiată doar pe un an. Căsătorindu-se, ambii obțineau ce doreau. Rebeca devenea independentă, scăpa de influența unchiului său, Nicholas Miller, care era și dușmanul lui Max.

Timp de zece ani, Max a așteptat să se răzbune și acum avea această șansă.

Nicholas Miller, după ce a furat toți banii companiei tatălui lui Max, a fugit în SUA, unde, împreună cu fratele său, și-a fondat o altă companie. Acum, la moartea fratelui său, jumătatea din acțiunile companiei care aparțineau fratelui său trec în posesia fiicei acestuia, Rebeca. Aceasta deținea, la acel moment, 65% din acțiunile companiei, cu 15% ale ei, devenind ea directorul companiei. Dar Nicholas nu dorea să își împartă avuția cu nimeni. Din această cauză, începuse să o vâneze pe Rebeca.

Rebeca apelase la Max, pentru că împreună puteau obține ce își doreau: Max, distrugerea a tot ce îi aparținea lui Nicholas, iar pe Rebeca o interesau doar banii tatălui său. Astfel, au ajuns la o înțelegere. De îndată după căsătorie, Max intra în posesia acțiunilor soției sale și a moștenirii ei, devenind el directorul firmei. Între timp, Rebeca își lua partea sa de bani și divorța.

Desigur că unchiul ei încă nu știa cine era cu adevărat soțul nepoatei sale. Dacă ar fi știut, sigur nunta nu ar fi avut loc niciodată.

Brusc, sună telefonul, întrerupând gândurile lui de răzbunare. Numele surorii sale apăruse pe ecran. Max se strâmbă.

„La naiba!"

Sora sa nu știa de căsătoria sa și spera ca nimic să nu se schimbe.

— Bună, scumpo, zise el.

— Max, ce-ai făcut? întrebă sora sa cu vădită supărare și tristețe în glas.

— Leyla, ascultă... începu el.

— Cum ai putut să faci așa ceva? Nu am crezut niciodată că poți să fii așa de crud, Leyla plângea înăbușit.

— Leyla, ajunge! Gândește-te la copil, se auzi vocea lui David.