Finally mine

Capitolul 5

Max

Drumul cu mașina era o provocare pentru Max, căci o știa alături de el și nu putea să o atingă. Mirosul pielii ei  plutea în aerul închis al mașinii. Bărbatul din când în când arunca câte o privire la femeia de lângă el, aceasta stătea înghesuită în scaunul mașinii păstrând o distanță cât mai mare între ei, privirea ei era mai mereu îndreptată spre geamul mașinii.

La un moment dat, privirile lor se ciocniră, se priviră pentru un scurt moment în ochi, brusc aerul din mașină deveni insuportabil, atracția dintre ei era intensă și plonja în aer.

Max o privi din nou, se străduia din răsputeri ca să nu o ia în brațe și să o sărute. Sărutul de dimineață,  din bucătărie îl bântuia, era conștient că între ei era o anumită atracție, care era reciprocă, dar nici în cele mai îndepărtate gânduri ale sale nu își imaginase că va fi așa, la doar o mică ciocnire corpurile lor să ia foc.

Max hotărî că ar fi mai bine dacă ar începe o conversație. Bărbatul nu se simțea capabil să își mai țină mâinile departe de ea, conversând spera să își redirecționeze gândurile în altă parte.

- De cât timp lucrezi în casa Leylei? o întrebă el.

-Deja de doi ani, zise ea, aruncându-i doar o privire fugară, continuând să privească pe geam.

-Sora mea poate fi uneori dificilă și foarte încăpățânată. Cum faci față?

-Bine! Leyla are o inimă mare! Este foarte înțelegătoare! zise fata încet.

- Într-adevăr! Leyla de mică aduna toate animăluțele hoinare și le aducea acasă, își aminti el cu un zâmbet pe față. Dar tu cum ai fost în copilărie? o întrebă el privind-o intens, când mă uit la tine îmi imaginez o fetiță mica cu două cosițe .

- Eu am fost un copil ascultător, cred că eram cea mai cuminte din toată școala-internat zise ea timid, și într-adevăr purtam două cosițe, zâmbi ea spre el.

-Ai fost la școala-internat? o întrebă el uimit.

-Da, acolo am crescut, am fost lăsată acolo când nu aveam nici un an. La treisprezece ani am fost adoptată de o familie, zise ea cu regret.

Max simți un junghi care îi străpunse inima când auzi despre copilăria ei, și-o imagină mică, singură, lipsită de ajutor și sprijin, îl durea inima pentru copilăria ei nefericită.

Pe parcursul drumului, Max a continuat să o iscodească, fiindcă dorea să afle detalii despre viața ei, deoarece această femeie îl interesa cum nu o făcuse nici o altă femeie vreodată. Își dorea să afle tot ce se putea despre ea, să îi cunoască toate slăbiciunile ei, își  dorea să poată citi gândurile ei.

Când ajunse în parc, Max parcă mașina și se coborî primul cu ideea să o facă pe gentlemănul și să  deschidă portiera fetei,  dar nici nu închise bine portiera din partea sa, căci fata sării din mașină, și îl aștepta deja în stradă. Situația îi părea comică lui Max, fata fugea de el, "nu va dura mult, scumpo", își  zise el.

-Să mergem! zise el cu un zâmbet bine ascuns, fata încuviință din cap încet, rușinoasă.

Max se postă în spatele,  când  își puse mâna pe talia ei, ea tresări ușor.

Pe parcursul următoarelor două ore se plimbară împreună în parc, discutară despre toate. Tânăra începuse să se simtă în largul ei în preajma lui  și să zâmbească mai des la glumele lui iar Max se simțea tot mai atras de femeia de lângă el, tânjea să o atingă, dar să o pipăie acum în parc în lumina zilei nu era chiar de bun simț, chiar și el știa asta.