Finally mine

Capitolul 12

Ava

Săptămânile ce urmară fuseseră cele mai fericite din viața Avei. Timpul său liber îl petrecea cu Max, făceau dragoste mai mereu, Ava nici nu se gândi vreodată că era o persoană atât de pasională, o singură atingere și Ava se aprindea toată, Max îi descoperi toate punctele ei slabe, știa cum să o facă să îl dorească.

Cu toate că era foarte fericită lângă el, știa că nu va dura veșnic. Îl iubea cu toată ființa ei, spera că și el simțea ceva pentru ea, nu îi declarase niciodată precum că o iubea, dar undeva în adâncul sufletului știa că ținea la ea în felul lui, căci era imposibil să nu simtă nimic pentru ea, privind-o cum o privea el.

Într-o după amiază, Ava primi un mesaj de la Max, care o invită la el la cină.
Ava zâmbi încântată, în ultimul timp își petrecea tot mai des nopțile la el.
Când în sfârșit ziua se termină, Ava se îmbrăcă în rochia ei preferată, era o rochie de culoarea ochilor ei, îi venea mulată pe corp , arătă minunat în acea rochie, își lăsă părul liber să cadă într-o cascadă neagră , bogată pe spate pentru că știa că așa îi plăcea lui Max, el adora părul ei, mereu când erau împreună , el îi elibera părul de clame dacă o vedea cu părul strâns, se fardase ușor, aruncă o ultimă privire în oglindă, îi plăcea ce vedea acolo, femeia din oglindă era frumoasă și radioasă, ochii ei sclipeau de fericire.

Când ajunse la apartamentul lui Max, luă un lift și urcă până la el, se opri în fața ușii apartamentului lui, inspiră adânc apoi sună.
După ușă se auzeau pași care se apropiau spre ușă, în următoarea clipă Max deschise ușa, era îmbrăcat în pantaloni negri și o cămașă albă care se întinde pe umeri lui mari , o privi lung și Ava simți ceva la el schimbat.
Max înaintă și o sărută ușor pe buze, apoi o invită înăuntru,închizând ușa din urma ei cu un gest al mâinii.

-Îți este foame? o întrebă el cu o voce scăzută,  ochii lui urmăreau insistent fața ei.

Ava  înțelese că el se chinuia din puteri să își țină pasiunea sub control, roși la față sub privirea lui înflăcărată, în timp ce corpul ei se trezi dorind să fie atins, sfârcurile ei se ridicară, împingând prin materialul rochii. Max observă acest lucru, zâmbind ușor o trase cu o mână de talie spre el, și o sărută profund, ea se înmuie în brațele lui, când pusese capăt la sărut ambii respirau precipitat.

-Te doresc acum la mine în dormitor! Bine! Vom cina după , rosti el cu privirea ațintită asupra buzelor ei roșii  și umflate după sărut.

Ava înghiți în sec și doar încuviință ușor din cap, fiindcă nu se consideră în stare să vorbească după sărutul schimbat între ei. Atunci, Max dintr-o mișcare o luă în brațe și se îndreptă cu ea spre dormitorul lui. Închise ușa cu piciorul în urma lui.

După ce făcură dragoste, Max se ridică din pat fără să o privească,își luă pantaloni pe el și se îndreptă spre bar, unde luă o sticlă își turnă jumătate de pahar de lichid, îl bău dintr-o înghițitură.

Ava stătea în pat și îl privea, când îl văzu tensionat , își trase mai sus cuvertură , astfel își acoperi mai bine corpul, nu știa ce să creadă, doar îl privea, presimți că ceva rău sa întâmplat. Max își mai turnă un pahar de lichid.

-Dorești și tu un pahar? o întrebă cu o voce rece fără ca să o privească.

-Nu, mulțumesc, zise ea, apoi făcându-și curaj îl întrebă: Max sa întâmplat ceva, am făcut ceva greșit? îl întrebase cu o voce scăzută.

- Nu iubito, de unde așa idei! o întrebă el.

Max băuse și al doilea pahar dintr-o înghițitură,îl puse pe masă, și se îndreptă spre ea, ajunse lângă  pat și se așeză lângă ea, o trase la el în brațe, ea își rezemă capul de pieptul lui.

-Ava! De când ai venit tot încerc să îți spun ceva, dar nu îmi pot găsi cuvintele! La naiba! Nu vreau să te rănesc! termină el.

Ava îngheță, își ridică capul și îl privi.
-Zi-mi totul așa cum este, rosti ea, privindu-l în ochi.

-Am primit recent un telefon, în timp ce vorbea îi privea cu atenție chipul, sunt chemat de urgență în SUA, a apărut o problemă la sediul de acolo, și este nevoie de mine.

Ava la cuvintele auzite simți cum inima sa se fărâmă  în mici bucăți, se sili să nu izbucnească  în plâns, doar îl privea.

"Nu!Nu din nou!"

El pesemne că văzu durerea din ochi ei, că se repezi spre ea și o trase la el în brațe, o mângâia ușor cu mâinele pe spate, și o sărută ușor sub păr pe gât.

-Iubito! Nu plânge te rog! Shh!

Ridică fața ei spre el și șterse lacrimile de pe obraz cu o gingășie uimitoare.

-Cum rezolv problema mă întorc înapoi. Îți promit iubito!

Ava nu îl credea, mai fusese trădată odată și acum se pare că iarăși a căzut în capcana trădării.

-Max, nu trebuie să faci promisiuni pe care nu le vei putea îndeplini, știm ambii că vei pleca și vei uita de mine, zise ea cu amărăciune și durere.

- Nu credeam că aceasta este părerea ta despre mine, se înfurie el, se îndepărta de ea.

Ea nu mai avea putere să își țină lacrimile în frâu, izbucni în plâns, lacrimile curgeau în șiroaie pe o obraji ei, Max înjură se apropie de ea și o luă în brațe.

-Shh! Nu plânge scumpa mea! Mi-se rupe sufletul când te aud. Te rog! o mângâia pe cap, pe spate, spunându-i cuvinte liniștitoare.

Au stat îmbrățișați o bună perioadă de timp, apoi el îi ridică fața spre el și o sărută, ea i se dărui lui cu o pasiune răvășitoare.

Dimineața venise mai repede decât și-ar dori Ava, pentru că venise și momentul despărțirii, chiar dacă el îi promise că se va întoarce , niciodată nu a declarat că o iubește, poate avea careva sentimente pentru ea, dar nicicum de dragoste.
Se simțea îngrozitor, o durea capul și avea ochii umflați de plâns, o durea tot corpul fiindcă aseară au făcut dragoste cu o pasiune devastatoare, avea și acum semnele pasiunii lui pe corpul ei.
Stând pe o parte, se întoarse pe cealaltă parte, dar patul era gol, doar perna mai purta forma capului lui, întinse mâna pe partea lui de pat, era rece. Ava se ridică brusc din pat, înfășură cearceaful în jurul corpului ei gol și se porni spre bucătărie, era goală, panica o cuprinse, făcu rapid un tur al apartamentului cu speranța că el era acolo, verifică și dulapurile, dar în zadar, erau goale, de parcă el nici nu locuise acolo, era singură în apartament, revenind în dormitor se aruncă pe pat și izbucni în plâns. Plânsese mult până când numai avusese lacrimi de vărsat, apoi oboseala o moleși și adormi. Când se trezi era deja seara, cu inima frântă părăsi patul, făcuse un duș pentru a se înviora cât de puțin, se îmbrăcă cu mișcări automate, dar când se pregătea să părăsească apartamentul ceva de pe masa biroului îi atrase atenția , se îndreptă imediat într-acolo, pe birou era o scrisoare și o verighetă simplă din aur , Ava tresări, luă cu atenție scrisoarea ceea ce citi o emoționă până la suflet, speranța înflorise în sufletul ei.

"Scumpa mea, sper să mă ierți că am plecat așa, trebuie să plec de urgență, dacă te vedem plângând iarăși sigur că numai plecam nicăieri, îți las inelul acesta ca dovadă a iubirii mele pentru tine, a aparținut cândva mamei mele.
Sper să ne revedem cât de curând posibil."

Ava își șterse lacrimile, deci "o iubea", își zise ea, spera doar că îl va revedea cât mai curând, luă inelul de pe birou, cu mâinile tremurânde și îl puse pe deget, privi lung inelul pe mâna ei, era o verighetă simplă de aur dar pentru Ava reprezintă acum tot ce avea mai scump pe lume, era dovada că dragostea ei era reciprocă.