Finally mine

Capitolul 18

Max

Peste câteva săptămâni de lungi așteptări, Max fusese în sfârșit anunțat că sa depistat cu succes o nouă pistă de un detectiv care era împuternicit să o urmărească zi și noapte pe Emma.

După câteva luni de eșec, acesta într-un sfârșit îl apelă pe Max , anunțând-ul că a găsit ceva. Astfel în acea zi venise la biroul lui Max cu o înregistrare telefonică dintre Emma și Ava pe care a pornit-o și a pus-o pe masă lasându-l pe Max să o asculte:

"- Bună scumpo, ești bine , ce sa întâmplat ?  întrebă Emma cu îngrijorare în voce. Am sunat-o  recent pe mătușa Marta, iar aceasta mi-a spus că ești în spital.

- Ohh Emma, mă bucur să te aud după atâta timp, zise Ava fericită, sunt bine, doar sunt puțin supraobosită, dar nu trebuia să suni de pe numărul acesta, dacă îți interceptează cineva apelurile? o întrebă Ava îngrijorată.

- Scumpa nu îți face griji, nu cred că mai este interesant de mine acum după atâta timp, cred că a lăsat-o baltă demult, și nu mă mai urmărește. Te-am avertizat să ai mai mare grijă de tine și Sofia , acuma nu ești singură, o certă Emma. Apropo Sofia ce face? Atât de mult îmi doresc să o vad și să o țin în brațe, și pe tine vreau să te văd, zise Emma cu dor în glas.

- Sofia crește, a mai adăugat un kg, are niște obrăjori, zise ea cu mândrie de mamă, îmi seamănă mie pesemne, se auzi râsul cristalin al Avei la celălalt capăt de linie. Emma mai bine sună-mă de pe alt număr, zise ea.

- Bine, vă cuprind și vă pup, pe aia mică pupăcește-o din partea mea", apelul se întrerupse.

Max se întoarse cu spatele la detectiv ca acesta sa nu îi vada fața cuprinsă de durere, "Doamne, avea o fetiță, Sofia se numea", iar el de abia acuma după trei luni de la naștere află. Își imagină o fetiță cu părul negru , ochi albaștri și gropiță în obrăjori, sufletul lui se umpluse de fericire, acuma trebuia doar să le găsească cât mai curând posibil.

Detectivul, un barbat în vârstă , mic de statură și plinuț cu un început de chelie, își drese glasul în spatele lui Max. Max se întoarse și îl privi tăcut și răbdător, așteptând noutățile.

-Datorită acestui apel D-ule Elliot am localizat orașul, zise el grăbit, apelul a fost facut din orașul Brighton, acolo și probabil locuiesc, dar sunt nevoit să plec într-acolo ca să găsesc locul ei de aflare sigur.

"Brighton, atât de aproape, " își zise el, "La naiba, în tot acest timp au fost la doar două ore distanță".

-Bine, aștept noutăți cât mai curând posibil, zise Max calm.

-Acum daca îmi permiteți, am să plec să fac toate pregătirile necesare pentru  plecare.

Max nu zise nimic doar încuviință afirmativ din cap, privindu-l pe bărbat cum dispare după ușă.

După încă două zile , fiind în mijlocul unei conferințe de afaceri Max primi un mesaj cu locația sigură a aflării lor. Chiar în acel moment, Max se scuză  și plecă in timpul conferinței lăsînd-ui pe toți uluiți, căci era prima dată în zece ani când șeful lor pleca de la o conferință întrunită chiar de el.

În zece minute bărbatul se afla deja la volanul mașinii sale în drum spre Brighton.
"Nu pot crede că le-am găsit, în sfârșit", își zise el, după un an de căutări se simțea ușurat că le găsise , dar nu știa ce reacție va avea Ava când îl va revedea, era sigur ca îl ura, deci trebuie să apeleze la toate mijloacele posibile ca să o întoarcă înapoi, chiar și la cele mai mârșave metode, va apela și la șantaj, dacă va fii nevoie, fiindcă era a  lui pe vecie și nu va permite nimic și nimănui sa îi despartă.