Hazard

Capitolul 8

- Duncan... Plânge ea, întinzând mâinile către el. Ai un copil?

- Nu știai? Știai de Lena și nu știai de copil?

- Jur, nu!

- Nu de asta ți-ai fâțâit prin fața mea așa zisa dragoste pentru Heidi?

- Nu! Ce fel de om crezi că sunt?

- Unul care își joacă foarte bine cărțile! Știai că-mi atingi o coardă sensibilă!

- Te înșeli! Crede-mă, te înșeli!

Bărbatul strânge pumnii, nervos. Picături grele de sânge se scurg din aceștia. Iar Blake înghite în sec. Ia cearceaful de pe ea și încearca să-i bandajeze rănile. Brunetul trage de mâini, nesuportând să fie atins.

- Te rog, Duncan! O să ai nevoie de mâini, dacă vrei să mă strângi de gât.

Încearcă din nou, iar de data asta reușește să o facă. Ochii lui sticloși nu mai transmiteau nimic. Nicio emoție.

- Unde e copilul tău? Șoptește ea, temătoare.

- A dispărut.

- Ce înseamnă asta? Cum să dispară?

- Am crezut inițial că a răpit-o cineva, însă nimeni n-a sunat niciodată pentru nicio răscumpărare.

- Doamne! Șoptește ea. Cât timp a trecut? Ai dușmani?

- Au trecut doi ani. Chass ar trebui să aibă cinci ani și ceva, acum. Face șase în octombrie...

Femeia încearcă să își facă de lucru cu mâinile lui, pentru a nu se vedea că plânge în hohote.

- Tu de ce plângi? Spune el, ridicându-i bărbia disprețuitor.

- Are aproape șase ani... Atâta avea Heidi când am ajuns prima dată în casa lui Jim... Doamne, cât ești de puternic! Își rezeamă ea capul de genunchii lui, strângându-l cu putere. Nu știu cum aș fi rezistat în locul tău!

- Ăsta e primul lucru pe care îl primesc despre ea în doi ani de zile! Spune-mi că n-ai avut nicio legătură! Spune el, privind într-un punct oarecare de pe perete.

- Ce aș avea de câștigat? Nu știam nimic, te rog să mă crezi!

Bărbatul închide ochii. Oricât i-ar fi plăcut să o acuze pe Blake pentru tot ce era rău în viața lui, nu ea era de vină pentru asta. Acum doi ani ea nu-l cunoștea nici măcar pe Matt. Probabil că și scrisoarea era opera răpitorului. Dar de ce îl contacta acum? Poate pentru că moștenise averea lui Matt? Mereu avusese o bănuială cine ar putea fi, dar niciodată n-a putut demonstra.

- Haide! Se ridică ea, iar el o urmărește prostește cu privirea. Ridică-te și hai în pat!

Acesta o urmează în pat. Ea trage pilota de vară peste ei și se așează lângă el.

- Vino... Zice ea blând și îi așează capul pe pieptul ei.

Brunetul ezită o clipă, dar apoi își petrece mâna peste corpul ei micuț, strângând-o în brațe cu putere. Ea îl mângâie pe spate cu o răbdare infinită.

- Crezi că îmi poți povesti acum ce s-a întâmplat? Nu vreau să te mâhnesc mai tare de atât. Duncan închide ochii.

- Nu-mi place să vorbesc despre asta.

- Cum o cheamă?

- Chass. Chastity Badgley.

- Ce frumos! Probabil că m... O Doamne!