Hazard

Capitolul 23

O amețeală ciudată punea stăpânire pe ea. Știa că nu e de la sarcină. Știa că era altceva... Era ceva în aerul acela... Un miros familiar de mosc și tutun îi inunda nările făcând-o să-și piardă echilibrul.

- Blake, ce dor mi-a fost de tine! Sunt așa mândru de tot ce ai realizat! Spune bărbatul, luând-o în brațe din senin.

- Tu?! Ce...

- Da, eu. Am venit la tine. Spune, zâmbind fermecător. Iar bruneta își amintește că nu a arătat niciodată atât de bine și de relaxat. La cei 43 de ani ai lui, arăta superb! Sau acum avea mai mult?...

- Dar nu am venit singur... Continuă el, iar entuziasmul părea să-i fi pierit din voce. Ești pregătită?!

- Păi... Nu știu. Îngaimă, încercând să scape din strânsoarea lui.

- Blake, sper că nu mai ești supărată pe mine, frumoaso!

- Ce naiba... Exclamă, făcând un pas înapoi atunci când fața celui de-al doilea bărbat ajunge la lumină.

- Să înțeleg că ești supărată... Am făcut ce a trebuit să fac, Blake! Exact cum fac și acum.

- Adică? Ce se întâmplă?

- Ce vrei să faci? Ești nebună? Și așa suntem prea mulți!

- Despre ce vorbești? Pune ea, instinctiv, mâna pe burtica acum vizibilă.

- Dacă îl iubești nu o face!

Tânăra începe să plângă. Ura faptul că pielea i se făcuse de găină. Unde era? Acum realiza pentru prima dată că nu știe unde se află. Părea un colț de stradă, pustiu, peste care zăcea o lumină slabă, pâlpâindă. Nu-și amintea cum a ajuns acolo.

Și deși înțelegea ce voiau cei doi bărbați, nu voia să înțeleagă.

- Amintește-ți ce s-a întâmplat înainte... Spune cel care venise primul.

- Jim, nu-mi spune asta! Îi răspunde și rostirea numelui său părea să-i cauzeze un atac de anxietate. Era prima dată când accepta cu cine stătea de vorbă.

- O să îmi omori fratele cu egoismul tău! Zice cel de-al doilea, luând-o de braţ.

- Matt, nu...

- Nu te mărita cu el! Țipă el, agresiv.

- Matt... Jim...

- Toți am murit după! Răspund cei doi, iar imaginile lor păreau acum alungite și alburii, ca într-un film de groază. Încearcă să fugă în întuneric, însă cei doi o prind de brațe.

- Toți am murit după! Repetă ei obsesiv, râzând sinistru.

- Nu! Țipă femeia ridicându-se în șezut. Duncan care dormea lângă ea se trezește și o ia în brațe.

- Blake?

Ea începe să plângă și își bagă nasul în pieptul lui.

- Tremuri toată. A fost doar un coșmar, iubito!

- Nu...

- Ba da. Hai uită-te la mine! Ești în siguranță. Spune, apucând-o blând de bărbie.

- Nu vreau să ne căsătorim mâine, Duncan!

Ochii bărbatului se micșorează, dar tonul rămâne extrem de calm.

- Nu vrei să ne... Repetă el, nevenindu-i să creadă. Aș putea să știu și eu de ce?