Hazard

Capitolul 19

Și asta a fost. Blake a fugit de mine și nu am mai auzit nimic de ea până a doua zi la prânz când m-a sunat să vin urgent acasă. Dar ea n-a mai ajuns. Să se fi întâmplat ceva cu ea în timpul ăsta? Gândurile nu-i dădeau pace. Nu găsea niciun răspuns.

Hotărăște că poate după o noapte de somn va fi mai inspirat. Ridică ochii observă că bruneta stătea pe un fotoliu și îl privea fix. Se ridică și se duce lângă ea.

- Haide la culcare, frumoaso. A fost o zi grea pentru tine. Zice, schițând un zâmbet.

O ia în brațe și o duce în pat. El încearcă să se ridice să se așeze pe fotoliu. Acolo plănuia să doarmă. Nu pentru că nu avea camera lui, ci pentru că nu voia să o lase singură. Tânăra, îl prinde de mână și-i face semn cu capul. Duncan ezită puțin, însă ochii ei erau implacabili. Se întinde pe pat, privind-o cu dragoste. Îi mângâie obrazul, iar ea se apropie de el ca un copil care a visat urât.

- Știu că n-ar trebui să te întreb asta, dar nu mai rezist. Eu ți-am făcut asta? Mă înnebunește gândul ăsta. N-am vrut niciodată să te rănesc. Am fost prea gelos și d'asta ți-am zis tot ce ți-am zis...

Ea se ridică pentru a-l privi mai bine. Dă din cap în semn de negație, în timp ce lacrimile îi curgeau pe obraji.

- Nu plânge... Nu vreau să te fac și să plângi!

Ea îi prinde capul între mâini pentru a-l forța să se uite la ea. Dă din cap frenetic.

- Nu eu sunt vinovat pentru starea ta? Spune el, închizând ochii ușurat.

O strânge în brațe cu putere, apoi continuă: O să-l omor pe cel care ți-a făcut asta!

***

A doua zi dimineața cei doi își iau rămas bun de la Heidi. Bărbatul nu înțelegea de ce blonda avea încredere că el va avea grijă de mama ei, când era clar că în trecut nu fusese capabil. Îi era teamă să nu zică ceva greșit, să nu o grăbească în dorința lui de a afla ce s-a întâmplat.

Mașina oprește în curtea familiei Badgley. Privirea goală a femeii, se umple de groază imediat ce vede casa. El îi deschide portiera și intră cu ea în brațe. Era atât de speriată încât se agățase de gâtul lui cu toată forța. Unghiile ei intraseră atât de tare în umerii lui, încât îi dăduse sângele.

- Sunt lângă tine! Nu o să-ți facă nimeni nimic!

O lasă jos pentru o secundă și se duce în bucătărie după Nathan să îi ordone să adune pe toată lumea. Cineva trebuia să știe de ce îi era atât de teamă să stea acolo. Țipătul ei, taie liniștea casei. Brunetul se întoarce în living cât de repede poate.

- Ce cauți aici? O întreba Brendan.

Ea tremura pur și simplu din toate încheieturile. Când îl vede pe Duncan, sare la el în brațe plângând.

- De ce e atât de speriată de tine?

- Nu știu. Spune el liniștit.

- Duncan... Intervine Nathan. În ziua aia, înainte să vii tu acasă, am văzut-o ieșind din camera lui Brendan. Brunetul tresare. A trecut pe lângă mine ca un uragan și s-a urcat în mașină și a demarat în forță. La cât am ajuns să cunosc felul în care conduce, aș zice că era cu nervii la pământ.

Duncan se aștepta la orice altceva. Era sigur că Seth era vinovat pentru starea lui Blake, deși Heidi îi garantase că nu se mai văzuseră de câteva săptămâni bune. Dar vărul lui...