Hazard

Capitolul 12

- Matt l-a crezut pe Duncan în stare să-i facă rău propriului copil. Din cauza aceasta Brandy, mama lor, a murit. A înverșunat-o împotriva lui Duncan pentru a lua și partea lui de avere. Și a mers. Înainte să moară, Brandy și-a schimbat testamentul și l-a numit pe Matthew unic moștenitor.

- N-are cum... Îngaimă bruneta.

- Ba are. Am fost aici și am văzut totul cu ochii mei. Iar după ce Duncan a ieșit din închisoare l-a umilit de mii de ori făcându-l pușcăriaș și criminal. L-a acuzat de dispariția lui Chastity și de moartea lui Brandy. A spus că inima femeii a refuzat să mai bată când a văzut ce fel de bărbat a crescut.

- Cum poți să spui toate astea când el a plecat din casa aceasta și din cazinou, pentru ca fratele lui să nu simtă că banii nu sunt și ai lui?

- Sunteți naivă, doamnă. L-a lăsat pe Duncan să aibă grijă de cazinou pentru că el nu știa cum. În luna în care Duncan a fost la închisoare a pierdut jumătate din clienți. Apoi l-a scos din închisoare și i-a dat dreptul să muncească gratis pentru ceva care nu-i aparținea. De ce nu a pus nimic pe numele lui, dacă era atât de îngrijorat pentru nedreptatea făcută? Nici măcar nu l-a invitat la nunta lui cu dvs. I-a spus că nu ar vrea să vadă un criminal într-o zi atât de fericită. Dacă nu avea speranța că o va găsi pe Chastity, credeți-mă că Duncan pleca de mult de aici.

Blake începe să plângă. Acesta nu era Matt pe care îl cunoștea ea.

Nathan îi analizează puțin reacțiile, apoi își pune pălăria pe cap.

- Trebuie să plec, doamnă. Spune atingându-și fruntea cu vârful degetelor, apoi dă să plece.

La capul scărilor Duncan îl privea atent cu o sprânceană ridicată. Blake nu știa dacă era nervos sau satisfăcut.

Nathan, însă, părea obișnuit cu reacțiile lui și se preface că nu-l vede.

- Ai început să întrebi servitorii despre mine?

-Nu. L-am întrebat despre soțul meu! Zice accentuând ultimele cuvinte.

-Nu mai vorbi prostii. Ăla n-a fost soțul tău!

-Bine, cum spui tu... N-am chef să vorbesc cu tine.

-Eu am! Trebuie să-mi răspunzi la niște întrebări!

Bruneta se urnește din loc fără să-i răspundă. Urcă în grabă câteva trepte în speranța că va scăpa de el până ajunge în camera ei. Dar el nu părea pregătit să renunțe la ceartă. Îi strigă numele urmărind-o îndeaproape.

-Ce tot te ții după mine? Se răstește ea, surprinzându-l. Nu își amintea să fi țipat vreodată la el. Cei doi se opresc.

-Nu-mi place ca o femeie să țipe la mine! Mârâie, îngustându-și ochii.

-Tu țipi la mine tot timpul! Sunt sau nu vinovată, nu contează! Dacă ție ți se cășună să țipi la mine o vei face, indiferent dacă merit sau nu. Ce fel de bărbat ești? Îi răspunde cu furie.

-Ce fel de bărbat sunt?! Întreabă luând-o de ceafă și sărutând-o apăsat. Pentru a mia oară Blake nu mai știa cum să riposteze. Sunt genul de bărbat care când te atinge uiți și ce vrei să spui! Continuă el, rânjind.

-Ai dreptate. Recunoaște tânăra cu o voce mult mai joasă. Ești bun la pat. Și cam atât... Iar acum nu am chef de sex. Nu te mai ține după mine, te chem eu când e, bine?

Duncan rămâne privind în gol. Pitica aia tocmai îl tratase ca pe o prostituată! Era atât de uimit încât nici nu reacționase când ea o luase la fugă pe scări.