Hazard

Capitolul 18

Cu o seară în urmă.

Era așa de nervos! Ceasul bătea de miezul nopții și Blake tot nu ajunsese acasă. Și-o imagina în brațele lui Seth Daily de fiecare dată când închidea ochii așa că hotărâse să coboare în living. Stătea pe scări, bând un pahar de coniac când a auzit mașina brunetei. Deși până atunci se convinsese singur că e nervos doar din cauza orgoliului bărbătesc, în niciun caz din gelozie, când a văzut-o intrând pe ușă simțea o nevoie teribilă să o strângă de gât.

- Care din noi e mai bun la pat? Spune, iar tânăra se sperie și scapă geanta pe jos.

- Duncan, m-ai speriat.

Bărbatul se apropie de ea, privind-o din cap până în picioare. Voia să observe ceva cu care să-i scoată ochii. O dovadă a depravării ei. O iritare a buzelor, un fir tras la rochie, o vânătaie pe gât, care să-i spună că a fost a ăluia. Dar nu găsea. Arăta perfect.

Avea o rochie neagră, scurtă, cu mâneci, fără decolteu, ce părea foarte decentă în față, dar în spate era decupată adânc, în formă de U până la linia bikinilor, expunându-i tot spatele sexi. Arăta exact ca atunci când plecase. Ca și atunci, el tot mai simțea nevoia să-i atingă pielea aceea albă, care intra atât de frumos în contrast cu rochia închisă. Era probabil cea mai palidă persoană din Miami Beach. Dar ei îi stătea bine. Ea nu era o frumusețe tipică: înaltă, bronzată, platinată, care poartă doar haine deochiate. Nu, din contră, ea era chiar opusul acelor femei, iar asta lui îi plăcea la nebunie.

- Presupun că e destul de plictisitor la pat, nu pari deloc răvășită. Nici măcar nu ești ciufulită. Cum faceți sex?! Pardon, dragoste? Lent și lipiți unul de altul?

- Se poate face așa? Zâmbește ea, curioasă.

- Deci recunoști? Spune lipind-o de ușă. Ochii lui furioși parcă scoteau scântei.

- Am fost la hotel până acum, nebunule!

- Ai fost cu el la hotel?

- Auzi numai ce vrei tu? Am fost la Heidi la hotel, am muncit și am stat cu fiica mea.

- Și cu el când te-ai întâlnit? Dimineață? La prânz?

- Ești gelos, Duncan?

- Nu. Spune dându-i drumul brusc, dar o secundă mai târziu o ridică din nou pe perete. Da, sunt gelos! Îmi fierbe sângele în mine când mă gândesc că te atinge!

- Nu poți să faci asta... Îi răspunde cu o voce stinsă. Tu nu mă vrei, dar nu vrei nici să mă aibă altcineva.

- Eu mereu te vreau! Spune gâfâind, înainte să își lipească buzele de ale ei într-un sărut posesiv. Răspunde-mi la întrebare! Spune, mângâindu-i fața cu vârful degetelor, apoi coborându-le ușor pe gât până ajunge la sâni.

Tânăra abia respira. Se apleacă peste urechea ei. O sărută și o mușcă ușor. Blake deja părea să nu mai gândească normal. Știa că o să se termine prost. Mereu se termina așa, dar pentru câteva secunde plăcerea era mai mare decât orice orgoliu... Nu regreta nimic când era în brațele lui.

- Nu m-am culcat cu altcineva. Îngaimă ea.

- Mincinoaso! Mârâie el printre dinți.

- Știi că nu mint. Spune privindu-l în ochi cu seriozitate.

Duncan o privește inițial cu suspiciune. Apoi un zâmbet de superioritate îi ridică colțul gurii.- Bine! Bine... Foarte bine! Rânjește el din ce în ce mai larg.