Hazard

Capitolul 14

Seth și Blake ajung la Blue Gordon pentru a lua micul dejun. Păreau cuplul perfect: amândoi eleganți, frumoși și bogați. Atrăgeau toate privirile invidioase ale celor din jur.

Tânăra îi urmărea cu atenție fiecare mișcare. Spre deosebire de Duncan era un gentleman adevărat. Era grijuliu și-i arăta că o place. Nu era complicat și nici nu-și închipuia că ar putea auzi vreodată vreo jignire din gura lui. Însă în ciuda tuturor lucrurilor acestea, o plictisea de moarte...

- Doamne, ești frumoasă!

- Mulțumesc. Zâmbește ea, amabilă.

- Îți spun sincer? Când am aflat că stai în casă cu Duncan Badgley, m-am temut.

Fața, până atunci veselă, a brunetei se schimbă brusc. Nu voia să vorbească despre asta! De ce îi amintea de el?

- A, da? Întreabă încercând să abandoneze subiectul.

- Da. E cunoscut în lumea bună ca fiind un Casanova veritabil. Se spune că nu i-a scăpat vreo femeie. Asta până la tine, sunt sigur! Știu pe pielea mea cât de greu cedezi tu. Și acum sunt cu atât mai sigur cu cât am văzut ieri cât de mult vă urâți.

Blake se simțea din ce în ce mai prost. Începuse să se fâstâcească în scaun. Cuvintele lui păreau un ecou al conștiinței sale. Știa de aventurile amoroase ale lui Duncan. Chiar cu o noapte înainte îi demonstrase ce poate...

Însă cel mai tare o durea încrederea lui Seth în ea. Ea era mai rău ca toate! Ea îi dăruise fecioria ei din prima noapte în care îl întâlnise. Și deși el o ura din toți rărunchii, ea se îndrăgostise de el ca o fetișcană.

- Seth... Te înșeli în privința mea. Nu sunt atât de puternică pe cât zici. Nu ne urâm. Suntem doar... personalități puternice.

- Stai! Spune, parcă rugându-se ca bănuielile lui să nu se adeverească. Îl iubești?

- Nu sunt naivă! Știu că n-o să fim niciodată împreună, însă nu vreau ca tu să îți faci planuri ce nu se vor împlini. Iartă-mă, te rog! Apreciez din suflet ajutorul tău și prietenia ta, dar...

- Doar atât. Rânjește el amar. Apoi se ridică și îi sărută mâna. E un ticălos foarte norocos! Sper să fie destul de deștept ca să profite de situație. Dar Blake, dacă îți dai seama cine e, te rog nu mai aștepta să întâlnești pe altul și sună-mă! Zice grav.

- Da. Zâmbește ea. Ești incredibil!

Imediat ce el iese din restaurant, pe scaun lângă Blake se așează Heidi cu o față bosumflată.

- Nu!

- Ce e, fetițo? Cine te-a supărat? O ciupește ea de obraji, ca pe copii mici.

- Nu te îndrăgosti de ăsta, mami! Celălalt pare mult mai potrivit pentru tine!

- Celălalt?

- Da. Duncan.

Ce era cu toată lumea de îi vorbea despre el astăzi? Își dă ochii peste cap și o ascultă în continuare. Știa din proprie experiență că nu va putea să o oprească.

- Mami, e mort după tine!

- Nu, nu e. Suntem cumnați.

- Ba e mort după tine! Altfel nu venea până aici să vorbească cu mine.

- A venit să vorbească cu tine?

- Da. Despre tine. De ce te miri? Mereu s-au îndrăgostit așa bărbații de tine. Matt, tata, Seth, Terry... El de ce ar fi făcut vreo excepție?