Hazard

Capitolul 22

Știa că trebuie să fie fericit... Dar nu era. Chastity nu îl mai recunoștea, iar asta îl obosea. Mereu plângea că vrea înapoi la Eva și nu îl lăsa să se apropie de ea.

Hotărâse să nu mai facă nimic împotriva Evei, însă îi venea din ce în ce mai greu. Iar astăzi parcă durerea lui era amplificată. Trebuia să se întâlnească cu poliția locală și să le povestească cum au găsit-o pe micuță. Ura că trebuia să plece chiar acum că Blake trebuia să fie externată din spital. Îi era teamă că ieșirile fetei o vor stresa, iar doctorul îl avertizase că sănătatea mintală a viitoarei doamne Badgley poate fi deteriorată la cel mai mic stres.

Bruneta nu știa, însă, toate acestea. Era fericită că lucrurile păreau în sfârșit să o ia pe un făgaș normal.

La ieșire, Nathan o aștepta să o ducă acasă. Tot drumul, bărbatul îi mulțumise că i-a permis lui să conducă, iar lucrul acesta o amuza copios.

- Doamnă! O întâmpină Carmen, mult mai amabilă și mai veselă decât de obicei.

- Bună, Carmen! Ce bine e să fii acasă! Răsuflă ea ușurată. Păcat că nu e și Duncan aici...

- A spus că se întoarce cât poate de repede. Iar eu am ordine să nu vă las să vă întristați! Așa că dacă aveți vreo poftă sau doriți ceva, cu cea mai mare plăcere vă...

- Nu am pofte. O întrerupe ea. Am doar o greață groaznică și nu cred că o să pot să pun ceva în gură. Mulțumesc oricum. Zâmbește amabil. Apoi își plimbă privirea prin casă și i se adresează din nou. De data aceasta cu o voce mult mai veselă și nerăbdătoare. Dar e ceva ce aș vrea...

- Spuneți!

- Vreau să o văd pe Chastity. În ce cameră e?

- Îmi pare rău, cu asta nu pot să vă ajut... Zice femeia serioasă, prefăcându-se că împăturește un prosop.

- Adică?

- Domnul a zis să vă odihniți. Cel mai probabil o să o vedeți împreună diseară. Continuă cu un zâmbet fals și deloc convingător.

- Ori e maimuță la zoo cu un program de vizitare? Nu fii ridicolă și zi-mi unde e Chass!

- Doamnă, nu pot să vă...

- Asta e nebunie curată! Bine, dacă nu vrei să-mi spui unde e, o să iau fiecare ușă la rând! Zice urcând înțepată scările.

- Prima cameră pe dreapta, după cea a domnului. Mormăie femeia, știind că și-a semnat sentința.

Blake îi mulțumește și dispare din câmpul ei vizual.

Aproape instant, Carmen îl anunță pe Nathan, care îl sună pe Duncan să îi spună ultima ispravă a logodnicei sale.

***

Blake intră în camera fetiței care se uita fascinată la desene animate. Deodată privirea ei liniștită se schimbă și ochii ei verzi încep să sfredelească intrusul. Era fiica lui Duncan, nu avea nicio îndoială, însă dacă tatăl ei nu o intimida, nu avea să o lase pe ea să o facă.

- Ce faci, Chass?

- Vreau acasă! Țipă, bătând din picior într-un mod caraghios.

- Bine. Răspunde simplu, cu un zâmbet. Pot să intru să vorbim ceva înainte?

- Da, mergem? Lasă aceasta garda jos, obișnuită fiind cu refuzul tuturor.

- Da, iubito. Nimeni nu vrea să te supere. Mai ales omul ăla uriaș. Dacă tu vrei să o vezi pe Eva, vom merge să o vezi pe Eva ori de câte ori vrei tu.