Isabelle Hart nu s-a potrivit niciodată, a fi agresată zilnic la școală și a munci pentru a plăti datoria mamei tale din cauza drogurilor nu a fost cel mai bun lucru pe care o tânără de 17 ani și-a dorit să-l facă în ultimul an de liceu.
Ce se întâm...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Isabelle
"- Ei bine, nu vei sta acolo toată ziua, nu-i așa? Am nevoie de acea fișă de detenție, domnișoară." Același profesor care îmi dăduse primul meu act de detenție rostește. Mă mișc încet de la locul meu, cu ochii lipiți de podea, în timp ce merg în fața sălii de clasă și îi dau bărbatului cu aspect răutăcios hârtia mică.
I-am simțit privirea arzându-mi pe o parte a capului, simțindu-mi ritmul cardiac crescând în timp ce îmi strâng mâinile transpirate pe curelele rucsacului înainte de a mă întoarce pentru a găsi un loc.
Din păcate, de îndată ce m-am întors, ochii cenușii ai lui Caden aterizează pe fața mea, privindu-mă amuzat în timp ce el stătea rezemat pe spătarul scaunului său.
Cum de a primit detenție?
Îmi abat rapid privirea în timp ce încep să trec pe lângă rândul de birouri, departe de oriunde stătea Caden. Când să trec de locul lui, îi simt mâna mare prinzându-mă de braț, panica începe să se ridice în pieptul meu.
Încerc să mă îndepărtez, dar prinderea lui este prea fermă.
"-Dă-mi drumul..." Abia am spus, încă încercând să mă îndepărtez de el în timp ce mă uit în jos la fața lui nederanjată.
"- Stai." ordonă, dând din cap spre scaunul de lângă el. Mă uit la scaun înainte de a mă uita înapoi la Caden și scutur încet din cap în semn că " nu"
"- Eu..sunt ok." spun eu, dorind să-i părăsesc prezența complet.
„- Nu am întrebat." Se încruntă, cu vocea plină de enervare și îmi înghit nodul din gât înainte de a mă așeza repede pe scaun. Profesorul era prea ocupat pentru a observa ceva, acum concentrat pe telefonul în mână, iar ceilalți studenți dormeau morți.
Corpul meu era țeapăn când stăteam pe scaun cât de departe puteam de el. Degetele mele încep nervos să se înfășoare unul în jurul celuilalt, în timp ce ochii mei sunt lipiți de ceasul din fața clasei.
O oră, cum aș rezista o oră întreagă?
"- Oprește-te." El mormăie, iar eu mă uit la el, confuză de ceea ce vorbea.
"- Ce să opresc?" Spun eu, ochii mei privind în jos la degetele lui învinețite. Mă gândesc la tipul care mi-a aruncat acele hârtii și fața lui bătută. Același tip care îmi spusese despre o persoană care mă ajutase.
Caden a fost cel care l-a lovit cu pumnul? Ideea îmi vine în minte când mă gândesc la asta, nu sunt sigură dacă asta ar fi chiar posibil, având în vedere că Caden ar prefera să mă omoare decât să mă ajute.
Scoate o suflare de enervare, aplecându-și capul pe spate în timp ce mâinile i se mișcă în buzunare. El a dat drumul și mă uit în jos la mâinile mele înainte de a le muta rapid sub picioare.
