Isabelle Hart nu s-a potrivit niciodată, a fi agresată zilnic la școală și a munci pentru a plăti datoria mamei tale din cauza drogurilor nu a fost cel mai bun lucru pe care o tânără de 17 ani și-a dorit să-l facă în ultimul an de liceu.
Ce se întâm...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Caden
M-a enervat să o văd dându-i lui Ace un cadou de ziua noastră de naștere în timp ce îi zâmbește și îl privește cu ochii ăia ai ei.
Văzându-i aproape sărutându-se aseară m-a enervat și mai tare.
Știu de ce? La naiba, nu.
Privind-o cum ezită să-mi răspundă după ce am întrebat-o dacă îi place de Ace, a fost cel mai apropiat răspuns pe care l-am putut obține.
Tăcerea ei la întrebarea mea a adus doar o senzație grea în pieptul meu.
Mă opresc să spun ceva ce voi regreta mai târziu, în timp ce trec pe lângă ea , mergând înapoi spre camera mare.
De ce naiba am fost atât de supărat?
Mai iau un pahar de whisky, în timp ce mă uit la Ace și părinții mei vorbind cu familia Randolph și fiica lor.
O parte din mine spera să fie o cerere de căsătorie pentru afaceri, astfel încât să stea departe de Belle, dar expresia furioasă de pe fața fetei mi-a spus că nu vrea să aibă nimic de-a face cu el.
Ignor vocile care vin spre mine în timp ce mă îndrept spre uşă pentru a pleca. M-am săturat să aud conversații forțate de la oameni care nu voiau decât bârfe și bani.
"- Pleci deja fără să mă saluti? Se aude o voce din spatele meu, forțându-și drum spre urechile mele.
Mă opresc în loc, simțindu-mi maxilarul strâns în timp ce mă uit la mâna ei pe brațul meu.
Mă smulg din strânsoarea ei înainte de a mă întoarce, privind înapoi la femeia care era acum mai scundă decât mine de când am văzut-o ultima dată.
"- Ai devenit și mai frumos." Ea zâmbește, făcând câțiva pași mai aproape de mine.
"- Se pare că istoria noastră te-a transformat într-un om mai puternic, hm?" șoptește ea, punându-și mâna pe pieptul meu.
Eu nu spun nimic.
Am crezut că voi fii furios.
Multă vreme, am crezut că tot ce voi simți va fi furie când o voi vedea din nou.
Dar nu am simțit nimic.
Doar mă uit la ea, aceeași femeie care mi-a luat ceva pe care nu-l voi primi niciodată înapoi.
Pe mine.
"- N-ai de gând să spui ceva?" Intreabă.
O apuc de guler, privind cum ochii ei aproape se măresc, din cauza fricii.
"- Nu mai sunt un copil." Mă încrunt, ignorând mulțimea care se apropia în timp ce îmi strâng mâinile pe ea.
Ea se uită la mine, fără teamă în ochii. "- Nu te vor crede niciodată". Ea zâmbește din nou. Îmi încrunt sprâncenele înainte ca pumnul meu să se îndrepte spre fața ei.
Simțeam fiecare lovitură din ce în ce mai puternică, sunetul țipetelor ei aducându-mi satisfacție urechilor.
Nu aud pe nimeni altcineva în jurul meu.
Tot ce aud sunt amintirile groaznice care îmi revin în cap în timp ce o lovesc continuu. Înainte să-mi pot aduce arma la capul ei, simt că sunt împins de pe ea.
Știam că Ace țipa la mine, dar nu-l auzeam. Orice a spus îmi trece direct pe lângă urechii în timp ce mă uit la priveliștea din fața mea.
Ochii mei sunt blocați pe femeia care era acum la pământ, ținând un prosop pe fața ei însângerată. Sunt mai mulți oameni în jurul ei, care o ajută.
Ochii mei se mișcă în jurul , în timp ce mă uit la toți oamenii cum o privesc pe femeie cu milă. Mă uit la sângele de pe mâinile mele, o senzație de gol îmi inundă inima.
De ce dracu o ajută?
Am văzut părți din mine la care nu m-aș mai întoarce niciodată de fiecare dată când ochii mi s-au îndreptat spre ea și aceeași senzație de a fi împușcat în cap se învârte în capul meu.
Nu te vor crede niciodată.
Eu plec.
Împing fiecare persoană care se află în calea mea în timp ce mă îndrept spre uşă.
Deschid ușa mare în timp ce ies afară, cu cheile în mână, în timp ce mă îndrept spre mașină.
Sentimentul unei mâini mici care mă trage de mânecă mă oprește când ajung la ușa mașinii mele. Sunt pe cale să-l împing pe nenorocit până îmi dau seama că mă uit la Belle.
——————— ~ Isabelle ~
Respirările îmi sunt grele când mă îndrept spre ușă, ,ieșind și simțind cum aerul rece îmi lovește obrajii în timp ce îl caut cu privirea pe Caden.
Am putut simții fiecare eliberare a respirației care ieșea din gura mea dispărând încet în aer în timp ce îmi mișc ochii în toate direcțiile în care ar fi putut să meargă.
Picioarele mele încep să alerge spre alee când îl văd pe Caden mergând spre un Ferrari negru.
Înainte ca el să poată deschide ușa, fug, pe jumătate fără suflare, în timp ce îl prind de mânecă și trag ușor de ea. Nu știam nicio altă modalitate de a-i atrage atenția, în principal pentru că nu mă puteam gândi la ce cuvinte să-i spun.
Eram prea ocupată să mă asigur că nu pleacă singur.
Îmi alung orice gând din cap în timp ce ridic privirea la Caden, cercetând ochii lui confuzi care mă privesc cu atenție.
Habar n-aveam ce s-a întâmplat între Caden și acea femeie. Reacția lui față de ea a fost tot ce aveam nevoie, totuși, ca să observ că ceva nu e în regulă.
A fost o reacție cu care eram prea familiarizată pentru a nu o observa.
" -Ce faci?" Întreabă el cu răceală.
I-am dat drumul mânecilor, jucându-mă nervos cu degetele mele, în timp ce îl simt că devine din ce în ce mai nerăbdător față de mine.
Caden se uită în jos la mâinile mele înainte ca un oftat să-i părăsească gura. "-Du-te înăuntru". Spune el înainte de a deschide portiera mașinii.
Nici măcar nu mai gândesc înainte de a mă împinge spre Caden, aflându-se acum cu spatele la mine, când este pe cale să intre în mașină. Brațele mele se mișcă pentru al îmbrățișa strâns, sprijinindu-mi capul pe spatele lui.
" -Nu." Mormăi, simțindu-i trupul încordat sub mine. Știam că dacă l-aș lăsa să se urce singur în mașina aceea ar face din nou o prostie. Probabil că va intra într-o altă luptă, ar bea prea mult sau ar conduce cu o viteză periculoasă.
"- Pentru asta m-ai urmărit? " întreabă el. Îmi mușc buza nervos înainte de a mă smulge din îmbrățișare. Caden se întoarce și se uită curios la mine.
" -Ia-ma cu tine." Mormăi, strângându-mi brațele la piept.
