Isabelle Hart nu s-a potrivit niciodată, a fi agresată zilnic la școală și a munci pentru a plăti datoria mamei tale din cauza drogurilor nu a fost cel mai bun lucru pe care o tânără de 17 ani și-a dorit să-l facă în ultimul an de liceu.
Ce se întâm...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Isabelle
Părul meu lung și castaniu a fost lăsat în jos și am luat pe mine o pereche de blugi albaștri și un top roz, sperând să fie suficient de prezentabil. Trebuia să fac o impresie bună în prima mea zi dacă voiam să păstrez postul.
Dacă aș păstra ambele locuri de muncă, aș fi scapat de datorii în cel mai scurt timp.
Străzile erau pline de grupuri de bețivi, unii singuri. Aerul era umed și sunetul muzicii se auzea din mai multe clădiri mari. M-am gândit că orașul Rupert va avea multe cluburi de noapte și, de altfel, de lux, având în vedere sumele de bani pe care o aveau oamenii de aici.
Când semnul auriu mare și luminos pe care scrie Etheral apare în fața mea, mă simt ușurată. Rândul a fost lung, deoarece mai multe persoane îmbrăcate în rochii scurte așteptau să fie verificate sau respinse de cei doi bodyguarzi mari care împinseseră un bărbat beat într-o parte când încercase să intre.
Este un club exclusiv destinat doar anumitor persoane? Nu m-ar mira, având în vedere rândurile de mașini scumpe parcate pe stradă.
Trec de linie, îndreptându-mă spre aleea din spate unde managerul îmi spusese să bat de 5 ori la ușa din spate a clubului.
Ezit înainte de a bate, așteptând ceea ce mi s-a părut pentru totdeauna. Încerc din nou, iar de data aceasta zgomotul picioarelor care merg pe podea se apropie în timp ce ușa se deschide trântind și o blondă înaltă, cu părul dezordonat și buze roșii strălucitoare, se uită la mine, cu ochii injectați de sânge.
"- Oh, tu trebuie să fii începătoarea. Intră!" Ea spune, împiedicându-se în timp ce se dă deoparte pentru a mă lăsa să intru. O privesc curios când intru în cameră. Muzica din club se auzea direct din cameră și nu omit să observ mirosul puternic de țigări și alcool.
Îmi simțeam deja mâinile împreunandu-se agitat, mirosul îmi aducea doar amintiri despre mama. Urăsc mirosul acesta și încerc să mă concentrez pe orice altceva.
"- Randy va fi aici în curând, te va pune la punct, doar stai acolo." Spune blonda, arătând spre o canapea frumoasă, înainte de a se poticni. Femeia deschide o altă ușă care ducea înapoi în club înainte ca un țipăt de entuziasm să-i iasă din gură când vede cine presupun că-i este prieten.
Locul era bogat, iar în afară de oamenii care erau aproape toți risipiți și mirosul, era chiar plăcut.
Îmi pun mâinile sub coapse în timp ce mă așez pe canapea, așteptând să vină acest bărbat pe nume Randy. M-am gândit că el era managerul acestui loc.
Mă mișc inconfortabil pe scaun când simt o pereche de ochi pe mine și îmi întorc capul când observ o femeie îmbrăcată într-o rochie albastră scurtă care se uită la mine cu sprâncenele încruntate.
Îi zâmbesc, dar ea nu îmi zâmbește înapoi. În schimb, ea se apropie, apucându-mă aspru de braț și eu icnesc șocată de durerea din strânsoarea ei.
"- Dă-mi drumul." Mă împiedic de frică, încercând să-i îndepărtez mâna de pe mine.
"- De ce ești aici? Știi ce este locul ăsta puștoaico?!" Femeia îmi spune, cu vocea joasă, în timp ce mă privește.
"- Eu... lucrez la curățenie." îi spun eu, privind-o confuză. Ce este cu această doamnă?
E pe cale să spună ceva până când ochii ei se ridică și îngheață în locul ei înainte de a-mi da drumul brațului și de a se îndepărta.
Îmi ridic privirea în direcția în care s-a uitat și ea ca să găsesc un bărbat înalt, cu părul gri și maxilar definit, îmbrăcat într-un costum negru. Avea un trabuc mare atârnat de gură și îmi dreg glasul, ridicându-mă încet.
Acesta trebuie să fie Randy.
Întind mâna să mă prezint, punând-o încet deoparte când el o ignoră. În schimb, ochii lui se mișcă privindu-mă de sus în jos, oprindu-se când ajunge la pieptul meu.
Mă mișc inconfortabil, încercând să nu tușesc când fumul din trabucul lui îmi îneacă fața.
"- Trebuie să fii Isabelle." Spune el, cu vocea răgușită și un mic zâmbet face loc pe fața lui aspră. Nu părea unul normal, mai mult forțat.
Dau încet din cap, mișcându-mi mâna pentru a mă prinde de braț. "- D..da, asta sunt eu. Ma intrebam... de unde ai vrea sa incep sa fac curatenie?" întreb eu, muşcându-mi buza nervoasă la felul în care mă privea.
Cu siguranță nu este o privire normală, iar când îmi îndrept privirea către femeia în rochia albastră îi observ fața palidă în timp ce privea în timp ce ne privea.
"- Aș vrea să cureți mai întâi mesele de acolo, deși mai e ceva înainte să începi." El spune, iar eu dau din cap, ducându-mă el când îmi face semn cu mâna să-l urmez.
El apucă o bucată de îmbrăcăminte, aruncându-mi-o. Prind bucata neagră de pânză, privind în jos la ea pentru a vedea o rochie prea scurtă și prea decoltată pentru confortul meu.
"- Este uniforma obligatorie. Nu o porți, nu ești plătită." Spune el, inhalând mai mult fum înainte de a lăsa norul să se miște în fața mea.
De ce ar avea nevoie o curățenie de așa ceva?
"- Domnule Randy, nu cred că pot purta asta, este prea scurtă, și în plus, sunt minoră și toți acești oameni de aici au peste 21 de ani." Reușesc să spun, bâlbâindu-mă, sperând că se va gândi să nu mă pună să port rochia.
Randy se mișcă să se așeze în spatele unui birou, cu trabucul atârnându-i de gură, în timp ce deschide aspru un sertar și trântește un teanc de bani pe birou.
Mă uit la bani, cu ochii mari. Acea sumă de bani cu salariul meu de la moșie ar fi suficientă pentru a-l plăti pe Andrew, iar dacă voiam să trăiesc, dacă voiam libertate, era singura alegere pe care o aveam.
Vreau să port rochia? Nu. Dar dacă asta însemna să-mi păstrez viața, trebuia să fiu puternică.
"- Tot nu vrei s-o faci?" Mă întreabă uitându-se din nou peste pieptul meu, iar eu ridic privirea la el, strângându-mi mâinile în jurul rochiei.
"- Eu... o voi face." Cuvintele abia îmi ies din gură, dar nu reușesc să observ că zâmbetul murdar îi acoperă fața lui Randy în timp ce împinge banii mai aproape de mine.
"- Fata buna." Spune el, iar eu ignor frica și nervii care mi se învârt în cap în timp ce mă întorc să mă schimb, simțindu-mă inconfortabil din cauza cuvintelor pe care tocmai mi le-a spus.
Îmi tot reamintesc dacă vreau să trăiesc, dacă vreau să scap de Andrew, aceasta era singura mea opțiune. Nu puteam obține atât de mulți bani într-o săptămână, decât dacă îmi vindeam organele.
