Isabelle Hart nu s-a potrivit niciodată, a fi agresată zilnic la școală și a munci pentru a plăti datoria mamei tale din cauza drogurilor nu a fost cel mai bun lucru pe care o tânără de 17 ani și-a dorit să-l facă în ultimul an de liceu.
Ce se întâm...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
~ Isabelle ~
E liniște pentru o clipă și eram sigură că va spune nu. Oricum, de ce m-ar vrea lângă el?
" -Intră." Spune el, făcându-mi corpul să tresară surprins.
Caden era deja în partea șoferului cu mâinile pe volan. În cele din urmă, mă deplasez de la locul meu, mergând spre partea pasagerului. Încerc din răsputeri să-i ignor privirea asupra mea.
El tace în timpul mersului în timp ce trecem prin orașul care era și mai frumos noaptea, luminile capturând fiecare stradă.
Mă uit către Caden, care avea o mână pe volan, cu o privire goală în timp ce conducea pe drumurile aglomerate.
Nu a accelerat deloc.
Capul meu se întoarce spre geam, ținând apăsat butonul în timp ce las aerul rece să intre în mașină și să-mi lovească pielea.
Capul meu se învârte de gânduri, întrebându-mă cine era acea femeie, ce i-a făcut lui Caden să-l înfurie atât de mult.
Inconștient, mi-am lăsat mâna să se odihnească în afara ferestrei, îmi place senzația vântului care trece pe lângă mâna mea.
Încă mai aveam cadoul lui în buzunar.
Corpul meu se mișcă pe scaun când îi simt ochii pe mine dintr-o dată. Mă așez pe spate pe scaun, închizând fereastra când vântul începe să-mi facă pielea de găină.
Luminile orașului se stingeau încet acum, în timp ce Caden continua să conducă. Mă uit pe fereastră, confuză , în timp ce el conducea spre mijlocul nimicului.
" -Unde mergem?" întreb eu, rupând tăcerea în timp ce mă întorc spre el. Nu m-ar ucide, nu?
Caden nu îmi răspunde la întrebare. Îmi iau timp să-l privesc mai atent de data aceasta, urmărind cum ochii lui cenușii străluceau prin lumina lunii, cum părul întunecat îi acoperea dezordonat capul și maxilarul încordat.
Ochii lui se întorc spre mine și mă uit repede în altă parte, simțindu-mi fața roșie când îmi îndrept privirea înapoi spre fereastră.
Tot ce puteam vedea era un câmp mare, plin de copaci. Îmi încrunt sprâncenele când Caden oprește pe marginea drumului.
"- Știi că aici este de obicei locul unde oamenii sunt uciși în filmele de groază." Spun în timp ce privesc câmpul întunecat prin fereastra de sticlă.
"- De ce ai venit după mine afară? " întreabă Caden, uitându-se la mine, analizându-mă. Acum mașina era oprită și tot ce puteai auzi era zgomotul greierilor de afară.
Oftez, uitându-mă în fața mea.
"- Femeia aceea, părea că te-a rănit mai mult decât ai rănit-o tu. Nu puteam să te las așa." Mormăi, ochii lui reci s-au înmuiat acum în timp ce mă privește cu atenție.
