Isabelle Hart nu s-a potrivit niciodată, a fi agresată zilnic la școală și a munci pentru a plăti datoria mamei tale din cauza drogurilor nu a fost cel mai bun lucru pe care o tânără de 17 ani și-a dorit să-l facă în ultimul an de liceu.
Ce se întâm...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
~ Ace ~
Știam că ceva nu e în regulă.
Când videoclipul a fost lansat, oricine și-a putut da seama că Isabelle este inconfortabilă în videoclip. Și Leslie dintre toți oamenii, l-a trimis întregii școli iar asta a făcut totul și mai suspicios.
Așa că, când am văzut-o mai devreme mergând pe acel hol, părând atât de pierdută, am simțit că o bucată din inima mea se rupe. Cum a putut cineva să fie atât de dezgustător, și să o rănească pe Isabelle Hart, cea mai bună fată pe care o cunosc.
Abia puteam să văd videoclipul fără să vreau să sparg ecranul în bucăți.
"- De ce râde toată lumea?". Mă uit și o văd pe Charlotte stând lângă mine tastând pe telefon. Părea plictisită în timp ce scoate un oftat lung de enervare când nu răspund.
Nu sunt sigur de ce vorbea cu mine. Ea a spus destul de clar aseară că nu voia nimic de-a face cu mine.
Orice sperau părinții mei să iasă din această căsătorie nu avea să se întâmple niciodată.
"- Nu e treaba ta, încetează să fii atât de băgacioasă." Spun, mă îndepărtez până când sunt tras în jos de ureche.
Ignor durerea din cauza forței ei de tragere, uitându-mă la ea de parcă ar fi nebună.
"- Știu că s-ar putea să nu arăt, dar sunt mai puternică decât crezi. Acum spune-mi pentru că se pare că este deja treaba tuturor celorlalți." Spune ea cu un zâmbet larg pe buze înainte de a-mi da drumul la ureche.
Mă țin de ureche în timp ce mă uit la demonul psihopat care mă urmărește cu brațele încrucișate.
Ochii mei se îndreaptă spre Leslie, care încă râdea din cauza videoclipului cu prietenii ei, în timp ce stăteau în jurul unui dulap.
O ignor pe Charlotte în timp ce mă apropii de ei, smulgând telefonul lui Leslie.
"- Ace, ce faci?" întreabă ea confuză.
Mă duc la contul ei de socializare, șterg videoclipul ca să nu poată nimeni altcineva să-l mai vadă. Înainte de a-i da telefonul înapoi, l-am aruncat „în mod accidental" la pământ.
" - Greșeala mea." Ridic din umeri, uitându-mă cum țipă și aleargă la telefon.
"- L-ai spart!" Ea plânge, ridicând telefonul spart de jos. Prietenii ei privesc șocați cu mâinile acoperindu-și gurile.
"- Podeaua, nu eu." spun, întorcându-mă și mergând spre ușile școlii. Nu sunt sigur unde fugise Isabelle, dar nu puteam să o las singură.
"- Tocmai ai spart telefonul cățelei!" Charlotte râde în timp ce alergă în direcția mea.
"- De ce ai făcut-o?" întreabă ea curioasă, mergând pe lângă mine.
"- curioasă? ".
"- Nu sunt curioasă ". Spune, iar eu mă uit la ea cu o sprânceană ridicată.
"- Poate puțin, dar nu e nimic rău în a dori să afli lucruri." Ea recunoaște, ridicând din umeri.
" -Unde te duci?" Ea pune o altă întrebare, provocând un mic râs să-mi părăsească gura.
"- Să o găsesc pe Isabelle." Spun în timp ce deschid ușa, oprindu-mă când îl văd pe Caden cum intră in curtea școlii pe motocicleta lui.
Privesc spre trotuar, ochii mei o surprind pe Isabelle care mergea în ploaie. Sunt pe cale să fug la ea, dar Caden o strigă înainte să pot face ceva.
De când a numit-o Belle?
"- Oh, asta e nasol." șoptește Charlotte. Un mic zâmbet îmi ajunge pe față când Isabelle îl ignoră pe Caden.
Zâmbetul îmi dispare când văd că se apropie de ea.
"- Oh, asta este cu adevărat nasol ." spune Charlotte din nou, de data asta făcându-mă să mă uit la ea.
"- Ce e nasol? Nu-i place de el, o să meargă la bal cu mine." Mă încrunt la Charlotte, uitându-mă cum ochii ei se mijesc la mine, suspicios.
Știam că Caden va avea grijă de Isabelle. Știam că îi place de ea. Asta mă supără ?
Da
Vreau să mă duc și să-i spun să vină cu mine în schimb? Da.
Dar știam că nu era momentul.
Îmi rețin frustrarea în timp ce oftez , știind că măcar e cineva alături de ea acum.
"- Văd asta doar în filme, mă întreb ce-" Mă opresc din mers în timp ce ne întoarcem în școală, întrerupând-o.
"- Charlotte, poți să-mi faci o favoare și să taci?" Spun, un zâmbet fals ajungând pe fața mea în timp ce mă uit la ea.
Ea ridică privirea spre mine, închizând gura. O privesc confuz când văd că tace, surprinzător.
Deși nu mă pot abține să mă simt prost când ea nu mai spune altceva și pur și simplu se întoarce, mergând înapoi pe hol.
______________________________
Știu că poate este plictisitor acest capitol, dar promit să "vin" cu altele mai bune. ❤️
