Isabelle Hart nu s-a potrivit niciodată, a fi agresată zilnic la școală și a munci pentru a plăti datoria mamei tale din cauza drogurilor nu a fost cel mai bun lucru pe care o tânără de 17 ani și-a dorit să-l facă în ultimul an de liceu.
Ce se întâm...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
" -Ce?" Este tot ce spune Caden, cu vocea goală și lipsită de orice emoție, în timp ce domnul Agosti își pune mâna pe umărul soției lui pentru a o calma.
"- Am închis-o pe vechia ta profesoară până când am primit informații despre motivul pentru care te-ai comportat așa față de ea." Spune domnul Agosti, cu durere în ochi în timp ce îl privește pe Caden.
De ce a închis-o pe fosta lor profesoară?
"- Iar ea a mărturisit totul, a trebuit să-i spun și mamei tale."
"- În tot acest timp copilul meu a fost îndurerat, cum am putut să fiu atât de proastă." Doamna Agosti plânge, iar eu văd cum un val de înțelegere îi trece brusc pe fața când înțelege ceea ce vorbesc ei.
"- Cum ai ucis-o?" Întreabă, întorcându-se spre tatăl său cu ochi întunecați.
Ucidere?
Îmi venea să vomit
Domnul Agosti se uită spre soția sa, ezitând dacă ar trebui să răspundă sau nu. "- Nu în fața mamei tale." Spune el, aruncându-i lui Caden o privire înțelegătoare.
Încerc să-mi controlez respirația, încercând în continuare să procesez ce am auzit. I-am auzit odată vorbind despre o mafie, dar niciodată nu m-am gândit că este adevărat.
Bineînțeles că nu am adus-o în discuție, pentru că, dacă ar fi adevărat, probabil că m-ar ucide și pe mine. Era mai sigur să păstrez tăcerea despre asta, pe cât de terifiant mă făcea să mă simt.
Poate că această familie nu era o familie perfectă, normală, pe care lumea o credea că sunt. În spatele acestei familii era un secret întunecat și nu voiam să am nimic de-a face cu asta, nimeni nu cred că voia.
Gândurile îmi distrag atenția de la conversația care se desfășoară în afara dulapului, până când vocea doamnei Agosti îmi atrage din nou atenția.
"- Erai doar un copil... cum a putut ea... cum nu am observat." Doamna Agosti plânge, clătinând din cap vinovată. Nu-mi puteam explica privirea din ochii ei, un amestec de vinovăție și durere întunecată de lacrimi. Dar era ceva mai profund în ea , poate o privire pe care numai o mamă îndurerată ar putea avea.
Părea că făcea tot posibilul să rămână puternică, dar abia putea să se abțină de îndată ce ochii ei aveau să aterizeze pe Caden.
Maxilarul lui Caden era încordat și mi-am dat seama că se simțea copleșit de orice vorbeau ei. "- Nu credeam că mă vei crede." Vocea îi iese rece.
Îmi încrunt sprâncenele, observând expresiile de confuzie de pe chipul părinților lui.
"- Tu și Ace sunteți primii înaintea oricărei alte persoane de pe această planetă, cum am putea să nu te credem, scumpule?" Spune ea cu o voce blândă, privindu-și fiul.
