Isabelle Hart nu s-a potrivit niciodată, a fi agresată zilnic la școală și a munci pentru a plăti datoria mamei tale din cauza drogurilor nu a fost cel mai bun lucru pe care o tânără de 17 ani și-a dorit să-l facă în ultimul an de liceu.
Ce se întâm...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
"- Isabelle, după ce termini băile, am nevoie să cureți dormitoarele." Doamna Carmen strigă din afara toaletei pe care o curățam în prezent.
"- Bine!" Răspund, terminând rapid ultima baie. Am respirat ușurată în timp ce îmi șterg transpirația de pe frunte cu brațul.
Era doar ora 21.00, așa că munca nu se terminase, mai ales că acum aveam dormitoarele de curățat. De obicei, încep întotdeauna cu camera domnului și doamnei Agosti, așa că îmi împachetez toate materialele de curățenie și mă îndrept spre scările îngrozitoare.
Majoritatea femeilor de serviciu și-au terminat turele mai devreme decât mine, deoarece lucrau toată ziua, iar eu începeam după școală, așa că casa era mereu liniștită noaptea. Nu ajuta cu nimic faptul că uram locurile liniștite, mai ales cele întunecate în care abia mă cunoșteam pe mine.
Chiar dacă eram aici de câteva luni, era încă greu să știu unde era totul. În cele din urmă, ajung la ușa camerei domnului și doamnei Agosti, dar îmi îngheață mâna când eram pe cale să trag mânerul în jos. Auzeam plânsete și o voce profundă de cealaltă parte a ușii, așa că mă îndepărtez cât de încet pot pentru a face mai întâi camerele lui Ace și Caden.
Nu sunt sigură ce se întâmpla acolo, dar nu era treaba mea. Plus că n-aveam cum să intru acolo, mai ales că domnul Agosti se afla în cameră. Deși am observat cât de blând era în preajma doamnei Agosti, nu eram ea și îmi era groază de el.
Ace nu era în camera lui, așa că mă apuc repede de treabă. Curăță orice sticlă, mătur și șterg, șterg toate lucrurile lui de fotbal și ridic toate bucățile mici de gunoi rămase pe jos.
Când termin, ușa se deschide brusc și Ace intră, uitându-se surprins la mine. Încremenesc în locul meu, deoarece nu mă așteptam să vină acasă atât de curând, pentru că de obicei iese cu prietenii lui.
" - La momentul potrivit." El zâmbește, aruncând o privire la toate materialele mele de curățenie. Respir, râzând în timp ce îmi iau uneltele și le țin în mâini.
" - Hei, ce s-a întâmplat?" Întreb, ochii mei concentrându-se pe o vânătaie proaspătă care stă chiar sub ochiul lui. Părea obosit, iar părul lui era o mizerie completă. Mă apropii de el, privind vânătaia mai atent. Devenea violet și era destul de mare.
"- Jucam fotbal și un ticălos din cealaltă echipă s-a supărat că câștigam". Spune, dar părea mai concentrat mai degrabă să mă privească. Ochii lui îmi cercetau fața și îmi dau seama că stăteam atât de aproape de el în timp ce scanam vânătaia.
Mă dau repede înapoi, ajustând lucrurile din mâini înainte să-mi apară în cap o întrebare pe care am vrut să i-o pun.
"- Te duci la facultate cu bursa de la fotbal? Am observat afișul U of M." îl întreb, îndreptându-mi privirea către afișul uriaș din spatele lui.
