Isabelle Hart nu s-a potrivit niciodată, a fi agresată zilnic la școală și a munci pentru a plăti datoria mamei tale din cauza drogurilor nu a fost cel mai bun lucru pe care o tânără de 17 ani și-a dorit să-l facă în ultimul an de liceu.
Ce se întâm...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Isabelle
Corpul meu era obișnuit să se trezească foarte devreme pentru școală, dar evident că Caden nu. Brațul lui era strâns înfășurat în jurul taliei mele, ținându-mi spatele strâns de pieptul lui.
Dormea profund și nu avea de gând să-mi dea drumul prea curând. Încerc să-i dau cu cotul, dar el doar mormăie ceva ce nu pot înțelege.
Nu puteam nega faptul că am dormit foarte bine lângă Caden. Se simțea bine brațul lui în jurul meu, și felul în care mă face să mă simt în siguranță.
Eram cu spatele spre el, așa că a trebuit să fiu foarte precaută cu mișcările mele pentru a scăpa.
"- Voi întârzia la școală". Șoptesc, înghețând când își mișcă brusc fața pentru a se odihni între gâtul meu și claviculă.
" - Şi eu." Răspunde umil, făcându-și buzele să-mi pășească ușor pielea în timp ce vorbește. Încerc din răsputeri să ignor cât de fierbinte ajunsese corpul meu doar când buzele lui îmi atingeau pielea.
"- Întotdeauna întârzii, totuși, nu este același lucru." Spun, întorcându-mi corpul cu atenție, astfel încât să mă înfrunt acum cu el. M-am gândit că văzându-l față în față mi-ar fi mai ușor să nu-mi treacă atât de multe gânduri ciudate în cap.
Nu ajută, mai ales că nu mă așteptam să fie fără tricou.
Caden își deschide încet ochii, uitându-se la fața mea înainte de a face contact vizual cu mine.
"- Bună dimineața, îngerule". Zâmbește, luându-mă cu garda jos. Mă înroșesc, în cele din urmă împingându-i brațele când își slăbește strânsoarea de pe mine.
"- Eu... mă duc să mă pregătesc de școală." Mă ridic din pat, luând repede cutia care se afla cadoul de la Caden și Ace .
Deschid ușa, doar ca să-mi simt inima cum cade în stomac când mă înfrunt brusc cu doamna Agosti. Se uită la mine curioasă în timp ce ține în mână o tavă cu micul dejun.
Asta părea greșit, nu-i așa?
"- Doamnă Agosti, jur că nu este ceea ce par..." Cuvintele mele sunt întrerupte când simt prezența lui Caden în spatele meu. Pur și simplu a înrăutățit situația, mai ales că era fără tricou.
Nu mă poate salva de asta.
S-a terminat cu mine.
"- Știam că se întâmpla ceva cu voi doi". Ne spune doamna Agosti. Îmi zâmbește blând și îmi întinde tava cu micul dejun.
Stau acolo șocată, neputând să mă mișc în timp ce țin tava în mâini. Mă uit doar la cum doamna Agosti pleacă, sperând că nu a luat greșit ceea ce a văzut.
Pe cine pacalesc.
Ochii mei urmăresc mâna lui Caden când ia o vafă din tavă și o mănâncă, fără să-i pese deloc de ceea ce tocmai s-a întâmplat.
