101 de trandafiri si un dans

Capitolul 2

Elijah

Cred ca m a pus dracu sa vin tocmai in Turcia pentru o afacere. Dar nu puteam sa o refuz, e prea bună. Aș spune ca e unul dintre cele mai bune cluburi din Instanbul, așa ca nu ar strica sa am unul si aici. Pe lângă ca mai am in Londra, Losangeles, New York, in Moscova, Norvegia, Spania, Franța și Polonia. Plănuiesc sa deschid si unul in țări cu o populație mai mare, cum ar fi China sau Japonia. Dar momentan stau bine si așa.

Acum o sa am si unul in Turcia, așa ca merge bine. Este o țara modernă si cu o populație de treabă. Am mai avut câteva afaceri in Turcia si mi s-au părut oamenii foarte de treaba. Animalele de aici sunt foarte iubite, fiecare pisica pe care o vezi pe strada este îngrijită si iubita de toată lumea. Deci sa închei un contract cu un turc nu este atât de greu. Poți sa te înțelegi cu ei bine.

Desigur ca sunt si câțiva mafioți care murdăresc țara asta frumoasa, dar ce țara nu are mafioți? Cred ca orice țară îi are, si nu avem ce sa facem. Noroc ca eu am dat peste niște turci buni si inteligenți.

M am oprit la unul dintre hotelele pe care mi la găsit asintenta mea când mi a luat biletul si tot ce trebuie. Scriu niște contracte pentru un avion privat, așa ca cât de curând o sa am propriul meu avion. Am ajuns atât de departe, dar ma mândresc cu asta. Și mama s ar mândri cu asta.

Mama mea, a murit fix când a născut-o pe sora mea Avery. Atunci eu aveam 10 ani. Nu prea am înțeles atunci totul, eram confuz, dar nici nu îmi amintesc asta atât de mult. Tata mi a spus ca doar a murit pentru ca a dus sarcina grea, si doctorii au reușit sa îi salveze viața surorii mele. Uneori ma gândeam dacă mai bine îi salva viața mamei? Pana la urma ar mai fi put face un copil, dar așa ea ar fi vie acum. Dar așa sora mea nu ar mai fi existat. Nu aș mai avea o sora pe care o iubesc nespus.

Tata mi a spus ca era alegerea mamei sa îi salveze viața surorii mele. Înainte sa moara a spus ca nu degeaba a ținut 9 luni in burta un copil ca mai apoi sa moara. A vrut sa dea viața unui omuleț mic, care nu are nici o vină. Așa ca s a sacrificat cu viața ei. A spus ca așa o sa moara cu sufletul împăcat.

Pe atunci nu prea am înțeles rostul acestor cuvinte, dar pe timp ce a trecut am început sa înțeleg povestea si plângeam de nenumărate ori. Sufeream cât pentru mine cât si pentru sora mea. A aflat de-abia la 12 ani ca mama ei a murit. Înainte de asta tata îi spunea ca doar este in alta țara si o sa se întoarcă. Dar nu s a mai întors. Nu se va întoarce niciodată.

In momentul in care a realizat ca nu își va mai vedea mama niciodată, a devenit in adevăratul sens a cuvântului depresiva. La școala se comporta răutăcios cu toți ca sa își verse durerea pe alții, si când ajungea acasă stătea doar in camera ei. Nu discuta cu mine si cu tata mai de loc.

Eu eram deja destul de independent și încercam sa trec peste toată asta. Mergeam la petreceri, ma îmbătam si ma distram. Doar asta ma făcea sa uit măcar pentru puțin de mama. La început a fost mai greu dar cu timpul ce creșteam mai mare nu mai durea atât de tare. Desigur, nu o sa pot trece peste asta niciodată.

Tata era si el la fel de distrus ca noi, doar ca nu ne arată asta ca sa nu ne facă sa ne simțit si mai prost. Dar eu îi vedeam ochii roșii si umflați de la nopți nedormite. După 3 ani tata a cunoscut pe cineva. E o femeie cu parul roșcat si ochii căprui.

Mi sa părut o femeie de treaba, dar si eu si ea știam ca nu o sa poată sa o înlocuiască pe mama. Oricât de drăguța si iubitoare e, nu o sa pot sa o am în suflet ca pe mama. Asta nu mai e posibil.

După doi ani de relație, au făcut un copil, mai exact o fată. Vannesa are acum 10 ani. Nu știu cum au fost de-acord sa îi pună al doilea nume a mamei mele. Dar asta m a bucurat că Sara a fost de-acord cu asta.