101 de trandafiri si un dans

Capitolul 25

Elijah

Nu am mai stat așa mult după ce am venit eu de la baie. Cred că am mai stat maxim o oră și după am plecat. Oricum se simțea tensiune între noi toți trei la masă, așa că Aylin a spart-o spunând că trebuie să plecăm acasă pentru că are mult de învățat.

Hasan arată chiar într-adevărat ciudat, dar jur că atunci la cină când l am văzut nici nu ai spune că e ceva vreun traficant de droguri, și pe lângă asta le și consuma. Oare ce ar spune Aylin în legătură cu asta? S ar împăca cu ideea? Ar încerca să îl oprească? Prea multe întrebări dar fără răspuns.

-Iubito?

-Da?

-Trebuie să îți spun ceva. Spun în timp ce virez la dreapta.

Mă uit la ea și văd îngrijorarea în ochii ei. Probabil chiar e, având în vedere că nici măcar nu știe ce naiba am făcut eu acolo la baie.

-Sper că nu e ceva de rău.

Vreau să spun că Depinde de pe ce parte o iei, dar cred că este rău din toate punctele de vedere.

-Am observat ceva ciudat la fratele tău, însă nu eram sigur, până am dat un telefon...

-Ce anume ai observat ciudat? Mă sperii.

Iau o gură de aer și încerc să mă concentrez mai mult la drum dar să și vorbesc.

-Ochii lui...erau roșii, știu ce înseamnă asta, iar un bărbat mi a confirmat mai mult de cat atât.

-Ce vrei să spui? Se gândește puțin. Că se...nu! E imposibil!

Mă întorc spre ea și o privesc fix. Normal că nu îi vine să creadă. E fratele ei preferat, ce are un copil și o nevastă nu s ar fi gândit niciodată că este un drogat și pe lângă asta și un traficant. Are o față inocentă, dar ce are în suflet nu e de loc așa.

-Aylin! Am dovezi. Nu intenționam să o zic pe tonul ăsta, dar vreau să știe ca viața nu e chiar așa roz pe cum crede ea că e.

-Vreau să văd. Spune ferm.

Îmi iau telefon și il dau ei.

-Parola e 7715, intra in galerie. Imi deblocheză telefonul și apoi intra in galerie. Mă întorc spre ea și nu schițează nici o emoție, se uită doar la poză în care Hasan este îmbrăcat în negru, stă pe spate și o țigară în mână, iar fața lui clar spune ca este drogat.

-N-u îmi vine să cred...ce Dumnezeu! Se lasă pe spate și își închide ochii. Îmi duc mâna spre ea și i-o apuc pe a ei strângând-o ușor.

Nici nu știu ce să îi spun. Că o să fie bine? Nu pot să știu asta, pentru că nu depinde de mine ci de Hasan, el și a ales calea asta.

-Dar cum e posibil...? Hasan niciodată nu a arătat drogat, și niciodată nu a dat nimic de bănuit.

Pe buzele mele apare un surâs, apoi pufnesc.

-Oamenii ca el au o mască foarte bună, așa că e greu să îi distingi, mai ales pentru cineva care îl cunoaște de atâția ani.

Parchez mașina în fața blocului lui Aylin, apoi ies din ea ca să îi deschid ușa și lui Aylin. O iau de mână și pornim spre intrarea în bloc. Sunt obosit și acum aș vrea să fac un duș ca după care să mă bag în pat, și poate să mă uit și la un film.

Intrăm în casă, ne descălțăm apoi intrăm în dormitor. Aylin se pune la marginea patului și se uită gânditoare într-un punct. A pus-o rău pe gânduri vestea asta.