101 de trandafiri si un dans

Capitolul 14

Elijah

Chiar nu îmi place sa o min pe Aylin. Urasc sa min in general, mai ales sa o mint pe Aylin. Ma simt atât de prost sa o mint așa pe față. Atunci când fac asta parca ceva ma înjunghie in piept. Nu mai suport, dar simt ca nu pot sa fac asta... nu știu cum sa îi spun lui Aylin ca toată asta se întâmpla din cauza mea.

Toată viața mea am vrut sa fiu ceva perfect. Deși toți spuneau ca nimeni nu poate fi perfect, eu am vrut sa le arat ca eu pot sa fiu. De asta acum încerc sa dețin totul subcontrol si sa am totul la mâna. Vreau sa îmi arat mie ca pot sa fac asta, si ca pot fi o versiune buna de a mea.

Vreau ca sa fie totul bine in relația mea cu Aylin, si sa nu existe probleme. Da, chiar vreau asta, deși poate unii vor zice ca in fiecare relatie exista probleme. Eu nu vreau sa le am. Vreau sa fiu bărbatul perfect pentru Aylin si sa îi pot arăta iubirea mea curată pentru ea. Ea mi a arătat ce înseamnă o relație, ce înseamnă sa zambești, sa razi si cel mai important sa trăiești.

Pana la ea viața mea era simpla. Trăiam ca un robot. Doar pentru munca si pentru famila mea. Nu a aveam nici un scop in viața. Nu exista un loc unde sa fie acasă. Călătoream des, si doar când veneam acasă la ai mei simteam o unda de caldura. Nu voiam sa scap mai repede de munca ca sa ajungă acasă unde ma aștepta cineva. Însă acum da.

Acum știu ca am un scop sa muncesc din greu ca după sa pot sa vin la Aylin si sa o strâng in brațe. Sa îmi petrec ore in șir cu ea si sa vorbim depsre toate. Ea este sensul vieții pentru mine. Când auzeam alte persoane ca spun ca trăiesc pentru cineva mi se părea o prostie, însă acum trăiesc doar ca sa fiu lângă ea.

Viața mea era chiar plictisitoare înainte. Munceam si din când in când îmi mai vizitam familia. Erau si dați in care ieșeam cu Jace prin cluburi si ne prosteam. Dar nu era ceva wow. Era simplu pentru mine, si un lucru din rutina mea.

Singurile dați in care chiar ma simteam om, erau atunci când îmi vizitam surorile. Atunci simteam ca o raza de lumina creste in inima mea. Nu ma mai simteam ca un robot, si îmi trăiam viața. Îmi plăcea sa le vizitez pentru ca așa uitam puțin de realitate.

Îmi place prezența lui Aylin. Vreau sa fac o grămada de lucruri cu ea. Sa vizitam diferite orașe si țări, sa îi pot arăta lumea și locurile frumoase a ei. Dar simt ca nu îmi permite timpul. De fiecare data trebuie sa se întâmple ceva, cum se întâmpla si acum. Aproape ca nici nu pot sta cu Aylin din cauza ca trebuie sa rezolv treaba cu Hector.

Ieri, am stat atât de mult pentru ca a fost cam greu sa îi găsim locația unde sta. In cele din urma am găsit unde s a ascuns nenorocitul. Deși încă nu ne am apucat sa îl vânam el tot s a ascuns. Din păcate pentru el a ales un loc cam...banal sa zic. Adică, Alaska? Pe bune? Acolo se ascunde fiecare nenorocit.

Eu si Jace si încă câțiva angajați de ai mei o sa ne ducem după el. Firește ca o sa o facem. Nenorocitul ăla trebuie sa moara după toate ce ne a făcut, ce mi a făcut. O sa îl fac sa sufere atât de tare încât sa o implorare moartea. O sa stea in fața mea plin de lacrimi si o sa țipe. Dar eu doar o sa îl privesc cu niște ochi morți si nu o sa spun nimic. Doar o sa îl rănesc si o sa îl rănesc. Și deja mi se înfioară corpul când ma gândesc la ce metode o sa aplic.

Ma simt ca un nenorocit când ma gândesc cu cine este Aylin împreuna. Crede ca sunt un bărbat care schimba femeiile si petrece mult timp călătorind si mergând in cluburi. In mare parte așa e, dar viața mea adevărata nu e de loc așa.

Sora mea, Avery ma sunase ieri in timp ce veneam de la club si am apucat sa vorbesc puțin cu ea. Ma întrebaseră dinou când o sa poată sa vina cu mine aici in Turcia sa o vadă pe Aylin. I am spus ca nu știu când o sa ma întorc in America ca sa o pot lua, dar după mi a venit o idee.