101 de trandafiri si un dans

Capitolul 34 (capitol bonus)

Aylin

Peste patru ani

Căldura supremă de afară îmi dă dureri de cap  și stări de greață. Dar este absolut normal, în primul rând de la vreme și în al doilea rând de la sarcina mea. Nu mă așteptam să prind din nou însărcinată. A fost o sarcină neașteptată, dar care va fi primită cu mare drag. Elijah a fost fericit de sarcină, și speră de data asta la o fetiță. E așa drăguț să știu ca își dorește o fată.

Matteo intră în bucătărie pe mașinuța lui roșie, este un audi alb pe baterie, care normal ca îl conduce Elijah. Copilul ăsta deja are mașină de la vârsta de doi ani! Este un copil foarte răsfățat. Are un păr creț și niște ochii verzi deschiși, cred ca fetele o să se piardă în ei.

-Ți am spus să nu îl obișnuiești cu mașina asta! Încurând o să ajungă să ceară să doarmă și cu ea în pat. Îl mustrez pe Elijah în timp ce amestec sosul pentru paste.

Elijah pare ca nici nu mă aude, este prea concentrat să se amuze împreună cu fiul lor, ceea ce îmi place ca au o relație bună, și ca lui Elijah îi plac copii în general. Nu mă așteptam la asta. Când am ajuns în anul patru la facultate, am decis pursisimplu ca am putea face atunci un copil, și așa mai aveam puțin și terminan. Aveam deja firma mea, un soț minunat, lipsea doar copilul.

Pare ca au trecut zece ani de când am terminat facultatea. Mi-e dor de prietenii mei și de diferite petreceri din campus. Cel mai mult mă îngrijorez de Pyryl și Calum. De ei nu am mai auzit nimic de mult timp . Mă îngrijorez a naibi de mult, mai ales in legătură cu Calum. Oare este bine? Stomacul mi se strânge dintr-o dată, și parcă îmi vine să vomit.

-Iubire, ești bine? Îți vine să vomiți?

Clatin din cap și îi fac semn ca sunt bine. Îmi iau un pahar de apă minerală și îl beau pe tot. Îmi sprijin coatele de blat și îmi închid ochii luând o gură mare de aer.

-Sigur ești bine? Se apropie Elijah de mine și îmi pune o mână pe spate.

-Da, doar e prea cald aici.

-Du-te și ia o gură de aer, o să am grijă eu de mâncare.

Nu ezit și ies din casă. Nici afară nu aș putea spune ca e mai răcoare, dar măcar este aer curat. Pe stradă aleargă un băiat, este vecinul nostru de zece ani, Mark. Se oprește în fața cutiei poștale de la casa noastră.

-Bună ziua doamna Hernandez, mă scuzați,  dar aveți plicul ăsta deja de o săptămână și încă nu l-ați luat, s ar putea să îl ia vântul.

Mă uit confuză spre locul cutia poștală.

-Ah, nu știam. Mulțumesc mult ca mi ai spus!

Da din cap aprobator și aleargă în continuare. Mă îndrept spre cutie și iau plicul de acolo. Nu scrie nimic pe el, nici măcar o etichetă ceva. Mă pun pe leagănul de pe veranda, și deschid pliculețul. Înăuntru pare să fie o scrisoare, o deschid și încep să o citesc.

Bună, Aylin. Știu ca deja probabil ai copii, te ai căsătorit cu Elijah și ai acea viață la care visai când eram mici.

Încremenesc. E Calum? Citesc mai departe.

Sincer? Mă bucur să te văd ca ești fericită. Îmi amintesc cum spuneai mereu ca vrei să ai o familie mare și un soț iubitor. Ma bucur ca ești fericită cu el, dar tot nu îmi pot lua gândul de la faptul ca acel bărbat nu sunt eu. Când eram mici mereu îmi imaginam ca o sq avem vreo 3 copii care o sa alerge prin casă și un câine mare. Te am iubit și încă te iubesc din tot sufletul meu. Sunt un idiot pentru ce am făcut acum câțiva ani, eram atât de frustrat, încât nu mai judecam. Îmi amintesc când mi ai spus ca te gândești dacă să îmi mai dai o șansă. Nu vreau să îmi dai nici una. Nu merit asta, nici eu nu mă iert pentru asta. Dar să știi ca tu ești totul meu, te admiram de mic. Nu am putut să te rănesc, chiar dacă voiam asta. Vreau doar să știi ca totul ce a fost între noi a fost real, fiecare te iubesc, a fost sincer.

Vreau doar să fii fericită și să îți trăiești viața în continuare, uită de mine și fii fericită. Viața merge în continuare și este important să mergi înainte cu inima deschisă către noi experiențe și către fericirea care te așteaptă la fiecare pas. Sper să găsești lumina și căldura în fiecare zi, iar amintirile noastre să devină doar zâmbete în povestea ta minunată. Te voi purta mereu în inima mea, dar acum este timpul să-ți urmezi propriul drum spre fericire.

Cu dragoste, Calum.

Nu am înțeles ce s a întâmplat. Ce e cu scrisoarea asta. Cert e ca mi au dat lacrimile. Toate amintire cu Calum trecându-mi prin cap.

Dar...peste doua săptămâni am aflat ca a murit.