101 de trandafiri si un dans

Capitolul 33

Elijah

Eram la fel de șocat precum este si Aylin, dar oarecum incerc sa nu o iau prea la suflet, cel mai tare ma speriasera faptul ca Brenda ar fi putut avea o aventura cu tatal meu, iar Aylin sa fie sora mea vitrega, nici nu vreau sa ma gandesc ce as face. Oare suntem suflete pereche? Cum este posibil asta? Niciodata nu am crezut in suflete pereche, dar cand a venit Brenda aici si mi a spsus toata povestea, asta a fost primul gand ce mi a venit.

Brenda a luat loc pe canapea, alaturi de sotul ei Almir. In camera e prea intuneric asa ca ma duc sa dau jaluzelele la o parte pentru a face cat mai multa lumina in camera. As fi avut o dimineata mai buna daca nu ma suna Matilda si imi spunea toata povstea aia. M a sunat si mi a spus ca-i pare rau ca nu a putut sa ne spuna atunci cand ne am intalnit toata povestea, i am spus ca e ok, si ca e mai bine ca nu stiam de atunci. Mi ar fi stricat sigur dispozitia.

-Vreti ceva, o cafea, sau ceai? I am intrebat ducandu-ma spre bucatarie.

-Da, as prefera un ceai. A raspuns Brenda, iar sotul ei nici nu a scos un cuvant.

Am inceput sa pregatesc pentru ceai, apoi m am intors cu fata spre ei.

-Almir, tu nu vrei ceva?

-Nu, multumesc. A raspuns sec, probabil prea socat de situatie, nu credeam ca l as vedea asa pe Alimr, pare mai echilibra si sa stie sa isi ascunda emotiile, acum se pare ca nu-i mai pasa de toate astea.

Aylin a pasit in bucatarie, imbracata intrun tricou verde menta si niste colanti de yoga de aceasi culoare. Nu am putut sa nu ma holbez cum i se vedeau picioarele prin colantii mulati. Fundul i se vedea atat de bine!

-Vezi ca fierbe ceaiul. A trecut pe langa mine si a chicotit. Mi am dat ochii peste cap si am turnat apa firbinte in cani. I am intins una lui Aylin, apoi lui Brenda.

-Deci cand va gandeati sa imi spuneti asta? A spus cu o voce usor iritabila.

De data asta Alimir a fost cel care a vorbit:

-I am spus mamei tale sa iti spuna, dar tot amana momentul asta, iar acum vezi cum s a intamplatat? Matilda a facuto inaintea noastra, si nu a iesit chiar atat de bine.

Ayilin a luat o gura mare din ceai, m am strambat cand am vazut cum poate sa bea ceaiul atat de fierbinte. Nu o frige?

-Aylin sa stii ca ti as fi spus oricum, dar credema ca nu stiam cum sa o fac, eram putin speriata de reactia pe care puteai sa o ai. Ma uitam la voi cum va intelegeati atat de bine si nu am vrut sa stric ceva....

-Brenda, nu era nimic de stricat aici, ideea ca am vazuto pe Aylin cand aveam zece ani ma incanta, doar ca ma simt si putin ciudat.

S a aplecat peste masuta mica de cafea si si a pus mana pe umarul meu, mangaindu-ma.

-Stiam dintotdeauna ca esti un baiat bun, semeni atat de tare cu mama ta, care ti a dat o educatie atat de blanda, si probil chiar daca nu te as fi stiut tot as fi avut o impresie buna despre tine. Doar cand te am privit cum te uitai la Aylin mi am dat seama de multe.

Am zambit nestiind ce sa spun, Brenda este o persoana greu de inteles. Uneori poate pare enervanta, rea, iar uneori poate fi atat de draguta si atat de blanda. Nu prea îi sta în fire sa spuna astfel de lucruri sentimentale, nu pare genul ei.

***

-Ai reusit pana la urma sa mai vorbesti cu Hasan? O intreb in timp ce ne plimbam pe holulrile lungi ale mallului.

M am gandit ca o iesire din asta nu ne ar strica. Nu stiu daca a fost vreun moment din asta in care doar sa ne plimbam si sa vorbim despre toate nimicurile, mai niciodata unul dintre noi trebuia sa fie ocupat cu ceva, si singurile momente pe care le apucam, profitam de ele si faceam dragoste. Dar mi-am dat seama ca vreau sa sa fac mai multe cu Aylin decat dragoste. Asa ca uitatine aici!