101 de trandafiri si un dans

Capitolul 18

Elijah

Frica m a cuprins imediat ce am auzit ce mi a spus Aylin. Cum naiba Hector deja este si el in Turcia, cei care au verificat sa vadă unde este nu se uita si ei mai bine? Acum, ei m au pus pe mine si pe prietenii mei sa ne tărâm din Alaska, după ce am făcut un drum de atâtea ore, ca mai apoi sa ne întoarcem înapoi in Turcia. Ceva mai bine de atât nu se putea.

Am luat primul avion pe care l am găsit si am plecat cu toții in Turcia. Sunt așa îngrijorat pentru ea. La naiba! Cineva a amenințat-o cu pistolul la tâmplă, e îngrozitor! Nervii mei si îngrijorarea mă mănâncă pe dinăuntru. Îmi vine sa sparg orice prind.

-Nenorocitul, când o sa îl prind vreau sa îi rup gâtul. Mârâie Jace lângă mine.

Nu suporta nici el amenințările, mai ales la femeii. Totuși iubita lui se afla in aceeași situație, de asta acum are o obsesie sa omoare oamenii de genul. Dacă nu o sa o fac eu înainte lui. S a luat de Aylin, la naiba!

-O sa aibă o moarte grea, Jace! Spun nervos fără sa ma uit la el.

Mencia cu Jace stau in fața mea, restul stau in spatele nostru. Suntem gata sa ieșim la un interval cu Hector, nu l am mai văzut de mult si într-un mod ucigător mi sa făcut dor de el. Vreau sa îi arăt ca nu așa se face. Nu se amenință ca un las o femeie ca sa ma chemi in țara. Atât de laș e de nu putea sa ne întâlnim direct undeva? Îmi vine sa rad.

-Hei, asta înseamnă dacă mergem acum in Turcia, o sa o cunosc si eu acum pe Aylin dacă tot mergem la ea si chestii?

Îmi dau ochii peste cap si oftez dând din cap.

-Doar la asta te gândești acum, nebuno? O întreba Jace.

Ea ridica din umeri.

-Măcar asta este partea bună.

Pentru ea da, pentru mine nu exista partea bună in toată povestea asta. Vreau sa știu ca Aylin este bine. Am început sa țin la ea mult si chiar nu vreau sa o pierd. A devenit ca un drog pentru mine ce nu îl pot controla. Trebuie sa știu neaparat ca este bine. Nu o pot lasa așa, nu vreau sa ma părăsească când o sa afle defapt in ce afacere sunt băgat si care e povestea mea adevărata. Nu sunt nici pe departe ceea ce pare.

Cum am intrat in club am fugit repede spre Aylin. Era pe o canapea, îngândurată. Probail avea pauza. Când m a văzut ca vin s a ridicat si a înaintat spre mine pana am putut sa o țin in brațe si sa o simt din nou aproape de mine. E cel mai frumos lucru ce mi sa întâmplat pana acum.

-Iubito...

-Sunt bine, Elijah. Sau voi fi bine.

-La naiba, iubito...nu pot sa te pierd.

M a strans mai tare in brațe si m a sărutat pe gât. M am dat puțin mai in spate doar ca sa îi pot lua chipul in mâini si sa o sărut scurt pe buze. In momentul in care îi simt buzele peste ale mele simt ca o sa ne descurcam cu toate si nimic nu va fi greu. O sa trecem peste toate.

-Nici eu, Elijah. Tu ești bine? Vorbește cu mine te rog!

Futui! Nu merge de loc bine, va trebuii sa vorbesc neaparat cu ea după ce ziua asta se va termina. Nu știu dacă sunt gata sa îi spun totul acum, dar are dreptul sa știe măcar o parte. Măcar sa aibă o idee. Sunt un nenorocit ca nu i am spus din prima. La naiba cu totul.

-Aylin, iubire, trebuie sa rezolv ceva si apoi sunt tot al tău. Bine?

-Bine. Își lipește buzele intr-o linie si pot observa tristețea de pe chipul ei.

-Poți sa te duci sus, ti am adus o companie. Spun si ma dau la o parte ca sa o poată vedea pe Mencia din spatele meu.

O analizează puțin, dar fața ei este neutra. Nu predomina nici o expresie.