Răzbunarea

Capitolul 6

"You're the only image in my mind
So I still see you... around"

—Beyonce - I miss you

*

Faith

Paharul de vin este aproape gol si tot ce pot sa fac este sa stau in fotoliul in care mi-am petrecut toata ziua. Ma aplec dupa sticla de vin pe trei sferturi goala si imi mai torn un pahar imediat ce consum si restul ramas pe fundul paharului. Imi sterg lacrimile cu podul palmelor care imi umezesc fata la amintirea faptelor mele de aseara. Am dansat cu Adam, aproape ca m-am simtit atrasa de el si de vocea lui care imi rasuna in minte in fiecare secunda. Oftez si imi netezesc suvitele rebele de par care mi se desprind din coada neglijenta apoi consum si restul paharului de vin. Privirea mi se incetoseaza pentru o secunda, iar aceasta senzatie iluzorie cum ca inca si-ar tine mainile pe soldurile mele ma inebuneste, iar fantasma lui evadeaza din visul meu astfel incat ii pot simti respiratia calda pe pielea umerilor mei. Vad luminile colorate si melodia de aseara se aude tare si clar, iar vocea lui suna ca o melodie si ma invita sa ma unduiesc pe ritmul mizicii alaturi de el.

Tresar atunci cand bataile se aud tare si clar in usa si ma repezesc sa imi cobor picioarele care imi atarnau pe unul din manerele fotoliului. Imi sterg fata umeda si imi iau papucii in picioare.
— Imediat! ma fac auzita in timp ce ma grabesc sa ascund sticla de vin si paharul in bucatarie.
Ma privesc trecator in oglinda si realizez ca o noapte nedormita si cateva pahare de alcool au putut sa ma ajute sa arat ca acum cateva luni. Cearcanele mi se intind mult sub ochii tulburi, iar buzele imi sunt uscate si albe, la fel si pielea. Ma indrept grabita catre usa, preocupata sa analizez dintr-o privire aruncata in neant livingul.
— Nikki, nu credeam ca mai vii sa-ti iei lucruril... as fi vrut sa continui propozitia daca in fata mea nu se afla o cu totul alta persoana decat ma asteptam.
Respiratia imi sta in loc pentru o secunda, iar persoana din fata mea imi provoaca fiori reci, care se intind catre tot scalpul meu, facandu-ma sa vreau sa ma scutur din cauza lor.
— Kristen...
— Buna, Faith. Ai doua minute?
Aprob din cap la privirea ei insistenta si ma dau din fata ei facandu-i loc sa intre. Platformele ei rasuna in toata incaperea si o urmez pana ce se opreste in dreptul canapelelor.
— Ia loc. ii spun asezandu-ma odata cu ea.
Isi lasa geanta si isi drege glasul, dar se vede dupa ezitarea pe care o afiseaza ca nu stie de unde sa inceapa.
— Tu..adica... ofteaza. Este ceva intre tine si Adam?
Eram aproape sigura ca pentru asta a venit. Intrebarea ei ma lasa fara respiratie si nu stiu ce sa ii raspund. Oare este ceva intre noi? Chiar si un presupus inceput al inceputului? Ceva ma macina pe interior si imi spune ca atingerile si modul in care m-a privit aseara este mai mult decat nimic. Ce as putea sa ii spun? Ca m-am simtit bine alaturi de iubitul ei? Ca mi-a placut prezenta lui? Ca as fi vrut sa nu-mi dea drumul atunci cand si-a pus bratul in jurul meu? Inspir adanc si cu greu incerc sa o privesc in ochi.
— Nu, intre noi nu este nimic. Abia ne-am cunoscut. gesticulez agitata si afisez un zambet fortat. Imi pare rau pentru ce s-a intamplat aseara la club. Amandoi bausem prea mult. ii spun si ma apropii de ea. Nu se va mai intampla, ok? o asigur cu o privire sincera si imi pun mana pe genunchiul ei.
Aceasta ma aproba printr-un gest simulacru din cap in timp ce isi privea pantofii.
— Esti bine? o intreb si imi mut mana pe palmele ei care exercitau miscari agitate ale degetelor.
— Imi pare rau ca te-am deranjat. Nu ar fi trebuit sa vin.
Bruneta pare mai mult decat tulburata si acest lucru ma face sa ma intreb ce a determinat-o sa fie asa avand in vedere ca atunci cand a venit ma fulgera cu privirea. O tentativa esuata de a se ridica o pironeste din nou pe canapea.
— Esti bine? o intreb si ma ridic, grabindu-ma spre bucatarie.
Ma intorc cu o cana cu ceai si i-o inmanez.
— O sa te mai calmeze. ii zambesc si imi raspunde la fel, lasandu-ma sa ii privesc ochii verzi, conturati de creionul negru.
Am intrat intr-o discutie pe care nu credeam ca o voi avea cu ea atunci cand am vazut-o prima data la piscina. Defapt, nu credeam ca voi cunoaste grupul prin care se invarte Nikki.
— Te simti mai bine acum? o intreb si las cana din care a baut pe masuta din apropiere.
— Da. Se pare ca imi va lua ceva sa ma obisnuiesc cu greturile astea.
Isi cauta geanta cu privirea, dar printre toate astea sunt prea socata de veste ca sa mai pot fi atenta la ceva.
— Esti insarcinata? aproape ca pot zari pe fata ei un zambet superior.
— Sunt in patru luni. imi zambeste si se ridica, pozitionandu-si geanta pe umar.
Patru luni? Cine ar fi crezut ca poate arata asa? Nu i se vedea burta, decat putin surplus de grasime pe ici pe colo, iar daca nu ar fi avut starile specifice acestei perioade poate ca nimeni nu si-ar da seama. O conduc pana la iesire si cand vreau sa inchid usa aceasta se intoarce catre mine.
— Nu vreau ca Adam sa afle ca am fost aici. Daca ai putea sa nu ii spui...ar fi perfect.
— Stai linistita, nu va afla.
Se intoarce si paraseste grabita curtea, indreptandu-se catre casa lui Adam. Urc la etaj si iau binoclul din sertarul biroului si privesc catre casa lui. Masina nu este lasata pe trotuar ca de obicei, ci este parcata in curte, semn ca este acasa si acolo o sa ramana. O vad pe Kristen cu paseste in casa si prin perdelele albe pot distinge ca s-a agatat de gatul lui. Acesta a ignorat-o mai mult sau mai putin, dar a primit-o in bratele sale, lasand-o sa isi odihneasca capul pe pieptul lui, ba mai mult a mangaiat-o pe spate, gest care m-a facut sa simt mii se furnicaturi in adancul calcaielor. Am inspirat adanc si m-am indreptat catre dormitorul meu, aruncand binoclul in pat si luand geanta enorma a lui Nikki. Cu scopul de a i-o inapoia parasesc casa si consider ca putina miscare si apusul imi vor prinde bine.
— Hei, Nikki, esti acasa? Trec pe la tine sa iti las lucrurile. o anunt prin telefon si ii astept raspunsul. Mai am cateva strazi.
— Ce bine ca m-ai scutit de un drum, sunt franta!
— In 5 minute ajung!
— Sa intri direct.
Inchid fara a-i mai raspunde si imi pun telefonul in buzunarul din spate al blugilor. Discutia despre Adam cu Kristen m-a pus pe ganduri si ma intreb oare daca prietenii lui stiu cine este cu adevarat. Adica, ar trebui, nu? Nu poti sta atata langa un om fara a-i cunoaste macar o parte din viata, iar din cate am inteles de la Mark sunt prieteni de ceva timp. Intru pe poarta si ma indrept spre usile glisante care sunt larg deschise. Las geanta pe blatul barului si o caut cu privirea pe roscata. Isi face imediat simtita prezenta, pasii ei auzindu-se de pe holul lung, ascuns de niste usi mari si negre. Isi taraste lenesa papucii de casa pe marmura de un alb orbitor, iar imediata imagine cu tipa roscata ma face sa vreau sa rad fara sa ma opresc. Poarta o pereche de pantaloni roz bombon si o bluza de pijama in aceeasi culoare, avand pe ea un cap de ursulet iesit in afara si cusut oarecum bine caci atarna intr-o parte. Sesizeaza amuzamentul din privirea mea si se stramba ca un copil mic la mine. O analizez in timp ce toarna suc de portocale in doua pahare si realizez ca atunci cand misiunea mea se va termina avea sa-mi lipseasca Nikki. Chiar daca a trecut o saptamana de cand o cunosc, ceva special ma atrage catre ea si simt ca voi lega o prietenie stransa cu ea. Doar gandul ca va trebui sa o dezamagesc ma infioara, nefiind obisnuita cu pierderea unor persoane foarte importante pentru mine. In fond, am ramas singura pe lume. Cum as putea sa mai trec prin asta inca odata? Prima data parintii mei au murit in acel accident, iar trauma aceea m-a urmarit si in anul urmator cand l-am pierdut pe Anthony. Nu stiu daca voi fi capabila sa mai trec prin asta. Un oftat imi scapa fara sa vreau si ma trezesc asaltata cu fel si fel de intrebari.
— Pamantul catre Faith! Esti ok? roscata isi trece considerabil de cateva ori mana prin fata ochilor mei si abia apuc sa ma dezmeticesc ca sunt asaltata din nou cu intrebari, de data aceasta de catre varul acesteia.
— Buna Faith! Ce te aduce pe aici?
Mark sta chiar in fata mea, la bustul gol si aproape adormit, ia o gura din sucul roscatei care il priveste mustrator.
— Nicole, poti sa comanzi ceva la domiciliu? Frigiderul este gol, iar diploma ta de bucatar senior la spitalul de nebuni nu promite ca vei face ceva consistent. barbatul rade de ea, in timp ce roscata tuna si fulgera, aruncand cu un prosop dupa el.
— Ramai la cina? ma intreaba si fara sa vreau, dar din instinc o aprob.