Răzbunarea

Capitolul 11

"You got me sippin' on something
I can't compare to nothing"

—Selena Gomez - The Heart Wants What It Wants

*

Faith

- Ce spui de argintiu? ma intreaba Sarah inca rasfoind cataloagele cu decoratiuni si jucandu-se cu parul ei blond, facut bucle.
- Mm... Nu, e prea banal.
Mormai eu in timp ce sorb din cafeaua fierbinte.
- Poate alb? ma intreaba inca odata cu speranta in ochi.
O privesc amuzata si pun pe masa cana cu cafea.
- Nu stiu. Mie imi place si mov... ii spun si imi bag capul in catalogul din bratele ei. Si coraiul asta-i dragut. o atentionez si ii arat cu degetul imaginea, iar ea da din cap.
- Ar trebui sa ne hotaram odata, in seara asta trebuie sa sun la organizatori.
Se plange pe un ton miorlait si se afunda in pernele canapelei.
- Stiu... Ii raspund si inchid catalogul oftand resemnata. Cand ma intind dupa cana cu cafea se aude soneria.
- Cred ca sunt Kevin si Mark, vorbisem cu ei sa vina sa ne dea o parere, spune si pleaca grabita.
Sorb cate putin din cafeaua mea cu lapte si imi verific telefonul. Vorbisem putin cu Tess si recitesc mesajele. Un sentiment de dor ma cuprinde si simt cum moleseala imi invaluie corpul. De pe hol se aud rasetele baietilor si zambesc inconstient cand aud si motivul. Sarah. Baietii fac misto de Sara, mai exact de pijamalele ei comfortabile, dar ea nu ii baga in seama. Imi mai arunc odata ochii peste poza mea cu Tess inainte ca Mark si Kevin sa ma salute simultan.
- Buna, Faith! cei doi inainteaza catre cealalta canapea fara a astepta raspunsul meu.
- Hei, baieti! Ce mai faceti?
Ei insa nu apuca sa imi raspunda, caci o voce mult prea cunoscuta imi rasuna in timpane.
- Hei.
El ce cauta aici? Imi ridic privirea catre el si ne privim pret de cateva secunde. Poate minute, nu stiu, caci timpul parca s-a oprit in loc. Se uita la mine, dar nu face nimic. In schimb imi zambeste, cu ochii. Ochii aceia verzi care acum doua seri m-au provocat si m-au pacalit. M-au hipnotizat si am ramas inca de pe atunci prinsa in trucul lor de magie. Din spatele lui, Sarah ne priveste confuza, iar baietii isi adreseaza unul altuia priviri cu subinteles. Eu inca il privesc si spre deosebire de alta data nodul din gat nu mai exista, iar sufletul imi este mai linistit.
- Buna. Ingaim intr-un final si expir tot aerul pe care-l acumulasem in plamani.
Isi muta privirea de la mine si se alatura celor doi, iar Sarah inainteaza odata cu el adresandu-mi priviri interogatoare.
- Va aduc ceva de baut?
- Ceva tare. Spune Kevin si Mark il aproba.
- Si tu? de data aceasta l-a intrebat pe Adam care pare foarte prins in gandurile lui.
- La fel.
Vocea lui este lipsita de expresivitate si ma intreb oare cum poate trece atat de repede de la o stare la alta.
- Vin si eu cu tine! ma ridic repede de pe canapea, luand cu mine cana cu cafea.
Nu trece neobservat gestul lui Adam de a zambi in coltul gurii, care sigur s-a prins de faza. Da. Nu vreau sa raman in aceeasi incapere cu ei singura. El sigur m-ar privi insistent, iar cei doi mascarici s-ar pune pe ras. Eu una... Prefer interogatoriul Sarei.
La bucatarie, Sarah a inceput sa tina un monolog adresat evident mie si Dumnezeule, tare-as fi vrut sa nu fiu nici cu ea la bucatarie. Imi mai adreseaza cate o privire si din cand in cand intrebari retorice la care eu doar oftez. In timp ce se intinde dupa sticla de bautura, in sfarsit mi se adreseaza si mie si de data asta este serioasa.
- M-a sarutat...
Vocea mea nu exprima nimic, sau cel putin asa am eu impresia caci nu ma pot auzi foarte bine din cauza inimii care a luat-o la galop in momentul in care mi-am amintit clipele in care buzele lui si-au lasat gustul dulce pe ale mele. Da, dulce. Adam este dulce.
Blonda din fata mea este cu o falca in cer si una in pamant de uimire si mai ca era sa scape si sticla cu bautura.
- Adam a facut ce?!
Glasul ei s-a auzit in toata bucataria si i-am facut semn sa taca, sperantele mele ca baietii sa nu fi auzit fiind foarte mici. Am rasuflat cu greu in timp ce am desfacut sticla si am turnat un continut egal in toate cele trei pahare.
- Sa nu mai spui la nimeni.
O atentionez si ii inmanez tava pe care am pus paharele.
- Doar lui Nikki, protesta ea ferm.
- Nu! Nici lui Nikki, nici nimanui.
Am privit-o serios, dar blonda nu m-a bagat in seama, a luat tava si a plecat ramanandu-i ei ultimul cuvant.
- Sarah! Sa nu indraznesti!
Ea rade si inainteaza, scotandu-ma pe mine din pepeni. De ce i-am spus, Doamne, de ce?
Ajungem in salon unde Kevin si Mark joaca poker, iar Adam se tot holbeaza in telefonul lui, stand foarte relaxat pe canapea, cu piciorul stang indoit peste dreptul. M-am oprit pret de cateva secunde sa il observ si constat ca ii sta superb in maioul prin care i se vede corpul lucrat, imaginea aceasta facandu-ma sa-mi aduc aminte de imbratisarea stransa de care am beneficiat acum doua seri. I-am putut simti trupul lipindu-se de al meu, fiecare linie a trupului sau ramanand impregnata pe al meu.
- Faith, poti sa ne dai tu paharele? Mark intreaba facand semn catre masuta de cafea din fata canapelei unde stateam acum cateva minute eu si cu Sarah.
- Si pe al meu, te rog. Vocea lui pare mai mult o porunca decat o rugaminte si decid sa nu il bag in seama. Oare pana unde va merge?
Ma aplec catre doua dintre pahare si le apuc, ca mai apoi sa ma intorc si sa le dau baietilor. Un singur pahar a mai ramas pe masa si simt privirea lui acida asupra mea. Parca se astepta sa il sfidez si simt ca asta il incita caci rade si isi arunca din nou ochii in ecranul telefonului.
- Sarah unde a plecat? intreb in timp ce ma asez pe canapeaua pe care stateam mai devreme, indoind un picior sub mine.
- I-a sunat telefonul. Probabil inca vorbeste.
Nu ii raspund inapoi lui Kevin care se concentra asupra jocului de carti si incep sa rasfoiesc singurul catalog care a mai ramas neverificat.
- Cineva sa se duca sa o tina ocupata pe Nikki. Nici nu ma intereseaza cum faceti, dar plecati spre ea acum si o opriti sa vina aici! vocea Sarei ne atentioneaza atunci cand intra in incapere.
In toata camera, rasul lui Kevin rasuna din ce in ce mai tare. Se amuza pe seama lui Mark, care se pare ca a pierdut la poker.
- Ti-am zis sa te lasi! il atentioneaza blondul in timp ce isi ia telefonul si pachetul de tigari, din el scoatand o tigara.
- Am eu grija de Nikki cat voi terminati aici.
Acesta trece pe langa noi si ii face cu ochiul Sarei in timp ce isi aprinde o tigara.
- Nu in casa, Kevin! blonda tipa nervoasa dupa el, iar el, tot ce face este sa rada.
Cu siguranta el stie ca o enerveaza lucrul acesta si rad la imagine cu Tom si Jerry care se formeaza in capul meu.
- Voi doi! Veniti aici!
- Da, sa traiti! Mark raspunde cu un gest specific militaresc chemarii blondei si se aseaza in partea mea stanga, pe coltar.
Rade amuzat de reactia blondei care trazneste si bufneste si il priveste pe Adam poruncitor. Acesta nu o baga in seama si isi arunca privirea la telefon, dar il inchide si se ridica hotarat, indreptandu-se spre noi. Apuca paharul cu tarie care se afla in fata mea si ma priveste cateva clipe. Nu vad tensiune in privirea lui, nici manie, nici dorinta. Vad liniste. O oaza de liniste pe care orizontul verde cuprins in ochii lui mi-o ofera. Inspir adanc si imi mut privirea, iar el, stand inca in picioare da pe gat gurile de whiskey din pahar. Nimeni nu spune nimic si atunci cand se aseaza langa mine ma ridic, dar mana lui puternica ma prinde de brat si ma trage in jos spre canapea. Raman acolo fara sa spun nimic, privind inainte si incercand sa nu il las sa ma intimideze, iar Sarah ii face semn lui Mark ca ar trebui sa ne lase singuri.
- Puteti sa continuati, noi o sa vorbim dupa.
Vocea lui este taioasa si parca simt cum vrea sa-mi inghete sangele in vene, ceea ce si reuseste. Sarah ma priveste amuzata in timp ce eu ma framant singura, incercand sa ascund asta, caci Adam inca ma priveste amenintator. Privirea asta nu am mai vazut-o pana acum la el. Este ceva combinat cu furie si multa confuzie. Ceva ce il face sa fiarba parca in clocote. Sa aiba oare de-a face cu vizita lui Haru? Il privesc cu coada ochiului si incerc sa inteleg ce este in mintea lui, dar acea privire si-a inchis usile de mult. Ma rezem cat mai lent de spatarul canapelei, parca aflandu-ma langa o bomba si ma intorc cu fata catre Sarah, care se afla in dreapta mea.
- Ar trebui sa ne grabim, pana la zece trebuie sa sun si sa confirm, altfel nu mai au cand sa pregateasca tot.
Am aprobat-o si i-am mai cerut odata catalogul pentru a revizui optiunile pe care le avem.
- Eu tot raman cu parerea ca movul asta electric ar da bine.
- Da, este o idee buna, spune aprobandu-ma. Voi ce parere aveti?
- E ok. Cei doi raspund simultan avand privirea bagata in telefoanele lor.
Sarah se uita la ei si da din cap dezaprobator, facandu-ma sa rad.
- Nu mai fi asa serioasa, nu pleaca restaurantul de acolo.
Mark se adreseaza Sarei pe un ton nostim, dar tot cu ochii in telefon, parca vrand sa-i faca in ciuda. In secunda urmatoare, o perna este aruncata prin fata mea si aterizeaza in capul brunetului, facandu-ne pe toti sa ne indreptam atentia spre el. Perna zboara inapoi catre Sarah si privirea mea se intalneste cu a lui Adam, zambindu-ne involuntar. Am incheiat schimbul de priviri si m-am intors catre Sarah, care scria pe foaie tot ce trebuie sa comunicam restaurantului.
- Cu meniul am rezolvat, avem open bar si muzica este asigurata de ei. Nu mai ramane decat sa sun si totul este gata.
- Sa nu uiti de tort.
Am incremenit. Respiratia lui Adam se revarsa acum pe gatul meu, acesta apropiindu-se de mine cand i s-a adresat Sarei. Corpul imi tremura incontrolabil, dar el nu se clinteste din loc. Este inca in spatele meu si simt cum ma priveste.
- Am vorbit deja, ii raspunde Sarah.
Acum aud totul in ceata. El inca respira pe gatul meu si imagini mi se redau in minte ca un film. Acel film, acel vis care ma bantuie.