Răzbunarea

Capitolul 20

„Take me from the dark, from the dark
I ain't gonna make it myself
Put your arms around me
Let your love surround me
I am lost"

— NF ft. Britt Nicole - Can You Hold Me

*

Adam

Sunt deasupra prăpastiei, cu piciorul pe marginea ce mă va aduce mai aproape de femeia iubită și mai departe de femeia brunetă și plină de mistere. Tot ce trebuie să fac este doar un pas și în căderea libera ceea ce îmi va atenua șocul va fi amintirea lui Jane.

Pe de alta parte, Faith... Cu ochii negri și strălucitori mă poate privi câteodată în așa fel încât orice cădere mi s-ar părea nesfârșită.

Una este asemănarea cu moartea, iar cealaltă trezește în mine dorința adâncă și îndepărtată de a trăi. Două voci ce mă strigă, două perechi de ochi ce mă privesc, iar eu accept moartea, trăgând-o pe Faith, odată cu mine, în iadul ce mi-a fost întins la picioare atunci când am oferit, pe tavă, moartea uneia dintre cele mai importante femei pe care le-am avut în viața mea.

Închid ochii și tresar cand realizez ca mă trezesc în scaunul meu de avion, prins într-o pereche de brațe călduroase. Îi simt mâna mângâindu-mă pe piept imediat ce simte că mă trezesc.

— Esti bine?

Răsuflu ușurat și îmi trec mâna prin părul brunet, mătăsos și îmi afund nasul în el, îmbătându-mă  cu mirosul ei, un miros exotic, senzual.

Îi apuc bărbia și îi mângâi obrazul apoi îi întorc fața către mine și sunt izbit de o privire glacială de un albastru electric ce îmi trimite fiori reci pe șira spinării și face că pielea să mi se furnice și să mă înțepe. Nu sunt ochii calzi ai lui Faith.

— Faith! strig și mă trezesc din nou în scaunul meu de avion, dar de data aceasta este real.

Privesc în jur și nu o vad decât pe Nikki care mă privește confuză în timp ce își ia privirea din cartea pe care o citește. De când citește Nikki?!

Îmi scutur capul și ma ridic de pe fotoliu pornind spre partea din spate a avionului, strigând-o disperat pe bruneta misterioasă.

Când să trec de ușa băii, aceasta se deschide și după ea apare Faith care mă privește curioasă, cu ochii calmi, de un ciocolatiu enervant de analizator, care îmi taie respirația și mă subjugă.

— Aici erai!, spun simțindu-mi inima la locul ei.

— Da, doar nu săream cu parașuta, spune serioasă în timp ce calcă pe piciorul rănit. Nu e ca și cum condiția fizică mi-ar permite în momentul de față.

Privește în jos la piciorul bandajat și face o grimasă chinuita, probabil din cauza durerii.

— Ai călcat în el?, o întreb în timp ce o iau în brațe.

— Puțin, m-a ajutat Nikki până aici.

— Nu ai voie să calci în el. Data viitoare să mă anunți, te ajut eu.

— Nu vrei să îmi dai și pantalonii jos?

— Aș vrea eu, Faith!, îi spun în timp ce o privesc și îi zâmbesc, dar îi pot simți privirea acidă asupra mea. Ochii îi devin de un negru intens când este supusă enervării și nu ratez nici nuanța trandafirie care îi marchează obrajii.

În spatele nostru, Nikki chicotește în timp ce o așez pe Faith în scaunul ei.

— Trebuie să îți schimb punga cu gheață. Vin imediat, îi spun și o ciufulesc, gestul meu deranjând-o considerabil caci îmi arde una peste mâna, atât cat forța fizică pe care o posedă îi permite. Râd și ea scoate limba la mine într-un mod caraghios.