Răzbunarea

Capitolul 8

"These battle scars, don't look like they're fading
Don't look like they're ever going away
They ain't never gonna change
These battle"

— Lupe Fiasco - Battle Scars

*

Faith

Priveam de dupa balustrada solida, care reprezinta, de fapt, o bariera intre mine si abisul care se intinde in fata mea. Un gol in stomac mi se formeaza atunci cand Mark isi ia avant si se lasa purtat de voia sforilor de care este legat. Privesc in jos si nu imi vine sa cred ca m-am lasat convinsa sa fac chestia asta si in ciuda fobiei mele inspir adanc si pasesc spre platforma suspendata. Odata ajunsa relativ aproape de marginea platformei o senzatie de frica si un tremur
incontrolabil ma ia in stapanire si ma
indepartez facand un pas in spate si inspirand adanc. Vocile celor din jurul meu le aud foarte vag si imi revin atunci cand simt doua maini reci pe fata mea. Imaginile deveneau cu fiecare secunda mai clare si o pot vedea pe Nikki cum ma priveste speriata si in spatele ei pe Adam care ma studia atent. Privirea lui asupra mea m-a uimit, parea foarte interesat de starea mea de sanatate si chiar mi-a intins o sticla cu apa. Acum toti erau stransi in jurul meu, pana si coordonatorul care se ocupa cu
pregatirea noastra pentru sarituri.
— Daca nu te simti in stare, iti scot
hamurile si ramai pe bara. imi zambeste acesta in timp ce imi pune mana pe genunchi. As fi vrut sa ii raspund tipului roscat si pistruiat, dar brunetul mi-o ia
inainte si ne lasa pe toti cu gura cascata.
— O sa sara... Cu mine.
Il atinteste fulgerator cu privirea pe barbatul care a indraznit sa mi se adreseze.
Toti se uitau acum la noi doi, datorita gestului sau de a-mi oferi mana lui pentru a ma ridica, dar l-am refuzat categoric atunci cand am simtit privirea acida a lui Kristen indreptata spre mine. Nikki zambea cu
subinteles la mine, fapt care m-a deranjat pe moment, dar m-am redresat si i-am anuntat pe restul ca sunt bine si ca nu ar trebui sa isi strice planurile din cauza mea. Hotarata sa imi infrunt temerea, chiar si de la departare, am decis sa ma apropii inca putin si sa ii urmaresc pe restul cum sar. Un gol in stomac mi se forma de fiecare data cand baietii isi lasau spiritul liber sa cada in nestire si sa atarne greu in corzile numeroase. Dupa Mark, au urmat Kevin si Sarah, care paremi-se ca mai mult juca
teatru decat sa ii fie frica. La randul ei, si Nikki o privea suspicios si parca am putut zari in privirea ei o sclipire.
Sirul gandurilor mi-a fost intrerupt de doua maini care se afla pe soldurile mele si ma obliga sa stau nemiscata in timp ce persoana respectiva se apropie de mine. Fara sa imi dau seama imi infig unghiile in antebratul barbatului din spatele meu atunci cand ma obliga sa mai fac un pas in fata si sa ma apropii si mai mult de marginea platformei.

Adam

— Nu o sa patesti nimic, calmeaza-te, te tin eu.
O asigur si imi lipesc si mai mult trupul de trasaturile corpului ei. O simt cum se lasa moale in bratele mele si nu stiu daca este din cauza mea sau din cauza fobiei de inaltime. Ii adulmec mirosul, in timp ce gandurile mele in legatura cu ea zboara in diferite directii si ma fac sa o strang si mai tare in brate.
— Imi pare rau ca am tipat la tine... Si ca ti-am spus sa dispari... Nu vreau sa dispari, Faith.
La auzul cuvintelor mele se intoarce cu fata la mine si afiseaza o mimica plina de uimire. Din departare, toti prietenii nostri priveau la fel de uimiti ca si ea scena dintre noi, dar singura care parea ca se astepta la asta din partea mea este Nikki care ne priveste fericita.
— Acum... vreau sa faci ceva pentru mine.
Ii zambesc scurt si ma priveste si mai confuza, dar un beculet i se aprinde atunci cand se aude sunetul bucatii de metal, care ne uneste hamurile, cum se inchide.
— Sa nu... indraznesti.
Ma avertizeaza din priviri si nu fac decat sa-i zambesc, nebagand-o in seama.
— Tine-te bine! ii strig atunci cand o cuprind din nou in brate si ma las pe-o parte, tragand-o si pe ea dupa mine.
— Adam... ticalosule! !!
Zambesc miseleste si o simt cum se tine strans de gatul meu. Femeia din bratele mele nu se agita, ba chiar este calma si se afunda cu fata in scobitura gatului meu. Aerul cald expirat de gura cu buze pline imi da o senzatie de piele de gaina si o stare de excitatie ma loveste atunci cand isi lasa
unghiile sa alunece adanc in pielea gatului meu. O strang mai tare in brate si ma priveste, apoi se lasa purtata de val si imi atinge fata. Pielea catifelata a degetelor ei pe pielea mea imi trezeste senzatii pe care nu credeam sa le traiesc vreodata. Ochii
ei imi inspira caldura, si adancindu- ma in abisul privirii ei, negrul incarcat de-o durere profunda ma izbeste si ma face sa imi pun intrebari. Cine este ea? Ce face aici?
Cine esti, Faith?