Răzbunarea

Capitolul 9

"You don't know me
I don't know you but I want to"

— Sam Hunt - Take Your Time

*

Faith

— La asta nu ma asteptam...
Imi las privirea in pamant si incerc sa imi aleg cuvintele, dar realizez, ca macar odata in viata, nu sunt nevoita sa fac asta. Acum, in momentul acesta... Prezenta lui Adam imi ofera siguranta.
—Nu vreau sa fii un necunoscut.
La randul meu afisez un zambet si inaintez atunci cand se da din fata usii pentru a-mi face loc. A mers in spatele meu pana am intrat in living, apoi s-a postat si mai aproape de mine.
— Hai in birou.
Imi sopteste la ureche si ma ghideaza punandu-si mainile pe umerii mei. Nu mai fusesem pana acum in partea aceasta a casei lui, dar pare a fi foarte ferita de ochii tuturor care calca pragul casei. Biroul se afla pe un hol lung si ma duce cu gandul la o fortareata sau genul de loc in care poti patrunde doar cu o parola. Deschide usa incet si aprinde lumina, potrivind intensitatea din temporizator, apoi ma lasa sa intru si sa ma simt oarecum stanjenita, dar aleg sa ma sprijin de marginea biroului si sa il astept sa aduca paharele. In tot acest timp, incerc sa deschid sticla de vin, dar fara succes, fapt ce il amuza pe barbat si ma da la o parte.
— Lasa-ma pe mine... Tu fa-te comoda.
Amuzamentul din vocea lui nu lasa deloc senzatia ca ar fi surprins de prezenta mea, dar probabil asta face parte din scena si cedez, asezandu-ma pe canapea si privindu-l.

...

— Poftim!
— Multumesc! ii raspund atunci cand imi inmaneaza un alt pahar cu vin.
Ma fac mai comoda in pernele canapelei, de data aceasta ridicandu-mi picioarele, ceea ce il face pe el sa mareasca distanta pentru a-mi oferi spatiul necesar.
— Continua. Ma indeamna sprijinindu-si capul de mana care statea relaxata pe spatarul canapelei.
Am incercat sa imi gasesc cuvintele, dar privirea lui asupra mea parca voia sa ma intimideze.
— Dupa ce au murit parintii mei, de mine a avut grija Frank. Si asa l-am cunoscut pe el. Urma sa ne casatorim... In ziua in care probam rochia de mireasa am fost anuntata ca a murit.
Incercam sa nu las lacrimile sa imi paraseasca ochii, dar privirea lui ma indemna sa o fac. Nu aveam nevoie de mila lui, dar simteam ca langa el pot vorbi in liniste despre framantarile mele.
— Trebuie sa iti fi fost greu... Nu ai avut pe nimeni langa tine?
— Familia lui doar. Sora lui imi este cea mai buna prietena.
Am zambit resemnata la gandurile ce le-am trezit din nou in mine. Nu mi-as fi imaginat vreodata ca voi vorbi lucrurile acestea cu ucigasul lui Tony. Un suspin ma cuprinde si as vrea sa dau frau liber lacrimilor, dar vocea lui nu ma lasa.
— Nu face zgomot.
Ma atentioneaza si imi arata ecranul de pe perete. Kristen se afla acum pe coridorul care duce catre birou. Brunetul m-a apucat de mana si in cateva secunde eram langa usa, aceasta deschizandu-se larg si acoperindu-ma pe mine.
— Ce faci aici singur?
Vocea pitigaiata ma scotea din sarite, dar mai concentrata eram pe lacrimile care imi curgeau pe obraji. Mi-am dus mana la gura in scopul de a-mi reprima plansul, dar privirea lui Adam m-a facut sa fiu si mai emotionata.
— Am treaba, vin si eu sus cand termin.
— Bei vin singur? As putea sa stau cu tine.
Barbatul a pufnit enervat si nu i-a mai trebuit o a doua oara brunetei sa i se spuna sa mearga sus.
Cand Adam a inchis usa, am avut libertatea sa merg si sa ma sprijin de biroul mare, vrand sa imi torn un alt pahar cu vin. Suspinele imi paraseau gura alert, iar corpul imi tremura din toate incheieturile.
— Hei, ce faci? Nu te prosti, nu asta-i solutia. Imi spune si imi ia paharul cu lichid rosu din mana, plasandu-l pe unul din colturile biroului.
Eram acum fata in fata, el incercand sa ma tina dreapta si sa imi stearga lacrimile. De ce face asta? De ce se comporta asa cand eu il urasc din toata inima?
Se intinde dupa telefon atunci cand acesta suna in spatele meu si imi ofera posibilitatea sa ii inspir din nou mirosul si sa ii simt corpul lipit de al meu. A facut-o intentionat? Se pare ca da, caci ii inchide persoanei care apeleaza si isi uneste privirea de a mea.
Bataile inimii mele accelerau cu fiecare secunda mai mult cu cat el se afunda si mai mult in imbratisare. Sunt captiva... Si imi place. Ce Dumnezeu tot spun? Nu am voie sa... Nu, nu, nu si nu!
Se apropie si ma lasa sa ii simt respiratia imbibata in mirosul de vin scump. Este atat de aproape de fata mea incat ii pot simti caldura cum ma acapareaza, respiratia lui ma sufoca, iar privirea lui face reprosuri ochilor mei inlacrimati. Inghit in sec atunci cand buza lui inferioara o atinge pe a mea... si ne privim, apoi inchid ochii. Acum avea acordul sa imi pecetluiasca buzele cu ale lui, dar tonul de apel se aude din nou si vraja dintre noi se destrama. Imi las capul in jos si nivelul adrenalinei din sangele meu scade, facandu-ma sa realizez ce tocmai eram pe cale sa fac. Imi trec mainile peste fata si ma grabesc sa parasesc camera, dar el ma prinde de mana, facandu-ma sa tremur involuntar si soptindu-mi sa mai astept putin pana termina de vorbit la telefon. Asculta cu atentie ce ii spune persoana de la celalalt capat si buzele lui se arcuiesc pentru a forma un raspuns.
— Acum ies.
Inchide telefonul si se uita la mine. Nu voiam sa il privesc, fapt pentru care priveam undeva in gol, pe pereti, sau in oricare alta parte in care nu exista el. Am simtit gestul lui de a-si lasa umerii sa-i cada si a oftat resemnat.
— Hai, te conduc.
Mi-a deschis usa si am luat-o cu mult inaintea lui, dar nu indraznea sa se apropie si mergea domol in spatele meu.
— Stiu unde este usa. Ii spun atunci cand intram in livingul spatios.
— Nu-i problema, oricum trebuie sa deschid cuiva.
Mi-a facut semn din mana si am inaintat pana la usa. Ce as fi putut sa ii spun acum? Stanjeneala a patruns intre noi si fara sa ii mai adresez vreun cuvant deschid usa si ma intorc cu fata catre curte. In fata usii insa este imaginea pe care speram ca nu o voi mai vedea niciodata. Haru.
Si asa, stiam ca viata mea avea sa se sfarseasca in urmatoarele douazeci si patru de ore sau mai putin. Am inghitit in sec, incercand sa ignor prezenta bosorogului care imi zambeste superior si l-am ocolit nevrand sa ii dau vreun motiv sa vorbeasca in preajma mea, parasind proprietatea lui Adam. In urma mea nu am auzit usa inchizandu-se fapt ce m-a determinat atunci cand am ajuns in dreptul gardului viu al curtii mele sa ma intorc si sa il vad pe Adam cum inca ma priveste, apoi am alergat pana la usa casei inchizand-o puternic in urma mea.