Răzbunarea

Capitolul 13

"The truth is hiding in your eyes
And it's hanging on your tongue
Just boiling in my blood
But you think that I can't see"

— Paramore - Decode

*

Faith

Prezent

Lacrimile incep sa-mi ude fata ca mai apoi sa cada pe tapiteria canapelei si sughiturile sa inunde ecoul rece al incaperii. Singuratate. Asa pot descrie starea ce ma face sa ma aflu in postura asta umilitoare, gandindu-ma doar la cum as vrea sa ma razbun si la cum ar fi viata mea dupa ce voi face si pasul acesta.
Stau ghemuita pe podeaua livingului, rezemata cu spatele de canapea si cu picioarele stranse la piept. Sorb din paharul cu vin rosu si trag in piept fumul toxic al tigarilor aromate. Scrumez fara vlaga in scrumiera de langa piciorul canapelei si privind in gol imi aduc aminte de evenimentele de seara trecuta.

In urma cu zece ore...

Mana Teresei in care tine fixativul se plimba usor deasupra capului meu si apoi imi fixeaza firele naravase apasand usor peste ele.
- Esti gata! zambeste mandra catre mine si imi priveste coafura. Pune-ti cerceii - imi spune si mi-i inmaneaza - si hai sa te imbraci.
O privesc pe blonda cum se agita mai rau decat mine si ma ridic de pe scaun pentru a o urma in dormitorul alaturat caci camera mea este facuta vraiste.
- Ajuta-ma cu cocul, o atentionez.
Se intinde catre mine si imi fereste cocul de materialul rochiei, ca mai apoi sa mi-o fixeze pe mine.
- Dumnezeule! Esti superba! exclama si face un gest de uimire punandu-si mainile pe ambii obraji.
Ii zambesc si ma admir in oglinda, constatand ca rochia nu a fost o alegere gresita. Materialul negru mi se muleaza perfect pe corp si partea de jos este usor aerisita, dandu-mi voie sa ma misc. Zambesc la imaginea mea in oglinda, apoi buzele imi revin la loc intr-o linie dreapta.
- S-a intamplat ceva?
Expresia ei pare una ingrijorata si ma indeamna da ma asez atunci cand imi lasa cutia cu sandalele pe care le voi purta pe pat.
- Abia astept sa se termine seara asta, atata tot...
Oftez si imi inchid breteaua sandalei.
- M-am saturat sa ii vad fata lui Adam.
Ma ridic in picioare si imi netezesc rochia pe mine, apoi las la iveala un picior pentru a admira frumoasele sandale de culoarea pielii care fac un contrast placut cu rosul lacuit al unghiilor, dar mai ales cu bronzul capatat zilele trecute.
Cobor la parter in ideea de a pleca, dar in timp ce imi cotrobai prin plicul elegant vad absenta telefonului meu. Imi sustin poalele rochiei si vreau sa ma intorc sprijinindu-ma de balustrada, dar in spatele meu este Tess care flutura telefonul spre mine alaturi de o casca wireless.
- Este setata pe o distanta de 1 kilometru asa ca atunci cand o sa intri in casa lui Hart eu voi fi aici si te voi ajuta.
- Aproape ca uitasem!
Arunc casca in geanta si telefonul il tin in mana apoi ma indrept spre usa, cu blonda inca pe urmele mele. Este la fel ca un parinte al carui copil pleaca la primul sau bal. Rad in sinea mea la gandul acesta, caci mama niciodata nu a fost in spatele meu cand am plecat la bal, sau tata atunci cand ar fi trebuit sa imi ameninte primul iubit cum ca daca ma raneste este mort. Frank le-a tinut loc si nu ii pot reprosa nimic, dar niciodata nu am putut uita mirosul mamei sau privirea duioasa a tatei.
Suspin infundat si deschid usa, trezindu-ma nas in nas cu Mark.
- Ce Dumnezeu este cu voi lume, de imi apareti asa in fata?
Saracul brunet a ramas fara cuvinte, si-a bagat mainile in buzunar si a tacut. Oftez si imi cer scuze, spunandu-i ca nu trec printr-o perioada foarte roz, dar se pare ca acesta nu ma asculta caci are privirea fixata undeva in spatele meu. Imi face semn catre ea si eu ma intorc putin catre femeia care statea tolanita pe canapea, schimband canalele plictisita.
- Este o veche prietena, ii zambesc apoi inchid usa in urma mea, iar el inchide subiectul.
- Trecem sa le luam pe fete apoi pe Adam si Kevin.
- Ok.
Sigur i-a spus Adam ceva. Nu intreaba in legatura cu seara trecuta, nu este curios si nu se uita ciudat. Sau poate este doar felul lui de a fi.
Imi deschide usa limuzinei si ma ajuta sa urc apoi urca si el, punandu-se fata in fata cu mine.
- Sarah s-a gandit la toate, uitasem de limuzina.
Se uita la mine si rade usor apoi isi muta privirea spre butonul de volum al CD-Playeru-lui.
- Adam ti-a spus?
Ma fixeaza brusc cu privirea si parca intepeneste. Eu il privesc taios si ii analizez expresia fetei care este una neutra. Il mai intreb inca odata din priviri apoi apropa fara sa mai zica un cuvant si se cufunda in spatarul canapelei. Intinde mana dupa sticla de whiskey si imi toarna, dupa parerea mea exagerat de mult, dar iau baharul si il beau pe nerasuflate.
- Mai bine?
Ii fac semn aprobator din cap si accept si al doilea pahar. I-l inmanez si el il pune in suportul special apoi se aseaza langa mine, trecandu-si o mana peste umerii mei si tragandu-ma si mai aproape de el.
Mi-am ridicat privirea catre el si mi-a facut cu ochiul, asigurandu-ma ca totul este in regula. Ca pot sa imi asigur linistea pe umarul lui. Fara promisiuni, fara angajamente. Ca un amic.
- Multumesc!
- Pentru bautura sau pentru imbratisare? ma intreaba si pieptul lui se zguduie din cauza rasului.
- Pentru prietenie, ii razpund.
- Oricand, micuto!
Micuta? Cred ca glumeste! Micuta eram cand nu ajungeam la borcanul cu fursecuri, sau cand ma sprijineam de Lucky, cainele nostru batran pentru a putea merge, conform spuselor mamei. Brusc ma cuprind amintirile cu ea si realizez ca ziua in care parintii mei au murit este ziua in care am crescut, caci atunci a trebuit sa constientizez singura raul din lumea ce ma inconjoara. Ma desprind de Mark atunci cand fetele urca in limuzina si le imbratisez pe fiecare in parte, incercand sa scap de sentimentele trecutului.
- Voi sigur imi pregatiti ceva mai mare. Adica, uitati-va la rochiile voastre fetelor si Mark, dragul meu, de cand porti papion?
Roscata il batjocoreste pe brunet, facandu-ne pe noi sa izbucnim in ras imediat cum limuzina porneste de pe loc.
- Ti-as spune fara tragere de inima ca esti o vrajitoare, dar este ziua ta, scorpie!
Mark o ataca din cuvinte in timp ce mimeaza o fata de infumurat in timp ce se preface ca isi aseaza papionul.
- Adam a platit pentru tort, am uitat sa-ti spun. Avem sa ii dam banii care au mai ramas, ma face Sarah atenta aplecandu-se usor catre mine, iar eu o aprob din cap dandu-i de inteles ca am prins ideea.