Răzbunarea

Capitolul 27

Intru pe ușa casei cu Pati în brațe și cu lacrimile uscate pe față. Morala Teressei m-a dat peste cap, îmi simt gândurile amestecate și mă simt pierdută și degeaba. Cei trei apar în fața mea, dar nu au curajul să spună nimic. Nici eu nu am. O las pe Pati la Nikki în brațe și vreau să urc scările, însă întrebarea lui Mark mă face să mă întorc.

— Ești bine?

Dezaprob și îi privesc pe fiecare în parte. Cum aș putea să le spun că mama fetiței este moartă? Din cauza mea? Nu simt nevoia să vorbesc și nu pot. Limba mi s-a topit în gură. Îmi simt creierul prăjit de atâtea gânduri. Mă uit cu subînțeles la bărbatul brunet și apoi mă întorc pentru a-mi continua drumul. Un al șaselea simt îmi spune că mă urmează. Las ușa camerei deschisă și mă trântesc pe saltea, încovrigându-mă pe patul care îi poartă mirosul. Văd piciorul lui Mark în ușă apoi pe el întru totul. Ne uităm unul la celalalt și nu mișcă niciunul până când Mark se hotărăște să vină lângă mine. Pune mâna pe mine și tresar din gândurile mele.

— Ce s-a întâmplat acolo?

Îmi strâng tare ochii, retrăind din nou acele momente. Un nod mi se pune în gât și îmi feresc privirea de bărbatul de lângă mine. Pielea mi se face de găină în timp ce mă acaparează o migrenă, tremur și mă chircesc din cauza lacrimilor care îmi apar din nou în colțurile ochilor. Ce este durerea asta surda și intensă în același timp?

— Kristen a murit, spun dintr-o rasuflare, în timp ce a lui se oprește și parcă mă îndeamnă să continui. Din cauza mea. A vrut să tragă în mine și un agent a împușcat-o. Nu-mi imaginez cum... Avea cătușele puse. Nu înțeleg. Mă întorc pe spate și privesc tavanul. Mark este la picioarele mele și simt că mă privește ciudat; în cameră plutește curiozitatea, ceea ce mă face să îl privesc suspicios. Îmi ascunde ceva. Toți ascund ceva, dar sunt atât de buni în a-și ascunde trăirile încât nu pot deduce ce se întâmpla aici. De parcă toți ar fi antrenați să facă treaba asta cu ținutul secretelor precum o misiune de gradul zero.

— L-ai văzut pe agentul care a împușcat-o?

— Nu. Avea fața acoperită. De ce?

Ridică din umeri și își mută privirea de la mine. De ce ar fi interesat Mark de un agent din echipa lui Frank?

— De ce întrebi? îl întreb repede și își întoarce privirea către mine într-un mod ciudat.

— De ce vrei să știi? mă trage la răspundere și îmi dau seama că am întrecut măsura. Dacă voi continua așa, unul din ei își va da seama.

— Pur și simplu. Toți sunteți misterioși.

— Și tu ești. Și lucrurile pe care le ascunzi o să te strivească în lumea în care ai intrat.

Se ridică supărat și nervos, dar se oprește când îi vorbesc.

— Adam o iubește.

— Și pe tine te iubește. Și dacă tu îl iubești...

— Nu pot să-l împart cu o altă femeie.

— E moartă, Faith.

— E mama Patriciei.

Iese din cameră și mă întorc cu fața către geam. Cad pe gânduri o bună bucată de timp. Cerul capătă o nuanța vineție, semn al lăsării serii. Tresar din amorțeala conștienta în care am căzut. Ce caut în camera asta? Mă ridic și mă uit în jurul meu. Îmi fac singură rău. Totul este legat de el. Până si mobila îi poartă amprenta. Cobor la parter și intru în bucatarie unde toți mănâncă de parcă nimic nu s-a întâmplat.