Răzbunarea

Capitolul 10

"Just say you want me, that's all it takes
Heart's getting torn from your mistakes"

— Jessie Ware - Say You Love Me

*

Faith

Simt o durere ascutita in inima si totul in jurul meu se vede in ceata. Scaunul s-a prabusit cu mine in urma fortei barbatului asupra mea si capul mi s-a lovit de cimentul rece. Respir din ce in ce mai greu si tot ce mai vad in fata mea sunt pantofii lui eleganti cu botul indreptat spre mine. Priveste cum sufletul imi paraseste trupul si apoi pleaca, pasii lui fiind ultimul sunet pe care l-am auzit inainte ca usa sa se inchida in urma lui.
Lacrimile sarate imi parasesc ochii si cad ca ploaia pe podeaua acoperita de o patura rosie, lichida. Fiecare suspin ma doare si lama cutitului o simt inca rece inauntrul trupului meu.
Un singur regret am... Si anume ca nu am putut sa te razbun, Anthony, iubitule...

- Aaa!
Strigatul meu se aude in toata camera si respiratia imi accelereaza. Ma ridic dintr-o data din asternuturile umede de transpiratia mea, care inca mi se scurge pe frunte, si imi pun mana pe piept, simtind cum bataile inimii imi accelereaza cu fiecare minut mai mult.
Ma dau jos din pat si merg grabita pana in dormitorul alaturat, care are vedere catre casa lui Adam. Luminile sunt stinse si totul pare sa fie in ordine si la locul lui. Am rasuflat usurata si am coborat la parter de unde mi-am luat un pahar cu apa si am meditat cateva secunde pe puntea de lemn din spatele casei. Cerul este senin si luna trimite o lumina puternica spre pamant, luminand toata curtea. Lumina ei se reflecta in jacuzzi-ul mic si brusc vantul a inceput sa bata. Intru in casa si inchid usile in urma mea, stingand lumina si urcand la etaj, in speranta ca zorii zilei de maine ma vor suprinde intr-un somn linistit.

A doua zi de dimineata, telefonul suna pe undeva prin asternuturi, iar eu il caut fara prea mari sorti de izbanda. L-am apucat prin asternuturi si apoi l-am indreptat catre ureche. Nu am mai apucat sa spun "Alo" caci o voce de barbat vorbeste mult prea repede si ceva ce nu pot intelege.
- Kevin! Mai incet... Aproape soptesc ultimele cuvinte dupa ce i-am strigat numele.
- Trebuie sa te duci la Adam!
Barbatul a facut o pauza, iar eu clipesc uimita.
- Acum are intermediari?
Intrebarea mea a venit cu o tenta jucausa, in gand aparandu-mi imaginea de seara trecuta cu el apropiindu-si buzele de ale mele. Mi-am trecut mana peste buze si am zambit, dar realitatea m-a scos la suprafata. Misiunea mea este foarte clara si nu trebuie sub nicio forma sa ma abat de la ea.
Ma incrunt la spusele lui Kevin si ma ridic ca o furtuna din pat coborand scarile pana la parter. Am inchis telefonul si am traversat curtea, apoi strada care era intre casa mea si a lui Adam. Am intrat repede pe usa si o caut din priviri pe bruneta.
- Kristen! Kristen!
In casa este liniste si singurul lucri de care imi pot da seama este ca Adam nu este acasa.
- Kristen! Unde esti?
De la etaj se aud zgomote si urc scarile grabita. Nu am mai fost niciodata la etajul casei lui. Oare unde este camera lui? Usile se intind de-o parte si de alta a holului. Zgomotele se aud din nou. Partea dreapta. Ok.
Dincolo de usa din capatul holului, intr-un dormitor care nu exprima absolut nimic, in care culoarea neagra domina peste tot in afara de perdelele fluturate de curent, se afla Kristen. In dreptul noptierei ei sunt telefonul si paharul cu apa cazute pe jos.
- Esti bine?
Ma uit la ea in timp ce ii pun mana pe obraz, in cautarea motivului pentru care bruneta este cazuta la pat.
- Sangerez...
Cuvintele ii ies fara vlaga printre buzele uscate si un gol mi se pune in stomac. Dau patura neagra la o parte descoperind un cearsaf patat de sange. Inghit in sec si ma uit in jur, intrebandu-ma oare cum o pot ajuta.
- Poti merge? o intreb in timp ce o ajut sa se sprijine cu spatele de tablia patului.
Dezaproba lipsita de vlaga si isi lasa capul pe perna.
- Cobor pana jos sa pregatesc masina. Te descurci singura cateva minute?
- Am facut-o si fara tine pana acum...
Isi muta capul in partea opusa a camerei si inchide ochii urmand sa ii deschida din nou. Oftez si alerg spre parterul casei apoi spre curtea mea de unde imi scot masina.
Oare unde este Adam plecat? Si de ce atat de devreme? Un junghi in inima mi se pune atunci cand imi aduc aminte de visul de seara trecuta si imi trec mainile peste fata incercand sa ma calmez. Daca ar fi vrut sa ma omoare ar fi facut-o deja... Nu?
Imi las umerii sa-mi cada si oftez cu gandul la Adam si la ce mi-ar putea face.