Răzbunarea

Capitolul 7

"Never let a wound ruin me
But I feel like ruin's wooing me"

— Lupe Fiasco - Battle Scars

*

Faith

Dupa cateva zile

Cand am terminat programul cu fetele el statea undeva in tocul usii si ma privea. Nici nu bagasem de seama ca se afla acolo pana cand pasii lui nu mi-au rasunat tare si clar in ureche. Mergea asa de sigur pe el. Stii ce zic? Si eu pur si simplu am stat acolo ca proasta si ma uitam la el cum zambeste prosteste la mine. Si...Dumnezeule! Nici eu nu mi-am dat seama cand i-am raspuns la fel. Proabil din cauza asta a si indraznit sa puna mana pe mine si cand l-am incepartat, a adoptat din nou pozitia aia... aia cu mainile in buzunare si fata aia sfidatoare. Parca ma sfredelea din priviri. Si eu stateam acolo si ma uitam la el fara sa fac nimic. Nici nu stiu ce a fost in mintea mea sa ii zambesc. Nu trebuia.

— Si dupa? roscata ma privea curioasa.

S-a apropiat din nou. De data asta nu am avut cum sa scap. Ma tinea in brate si isi bagase mana in parul meu incat m-a obligat sa il privesc in ochi. Era atat de hipnotizant. Ochii aia verzi si patrunzatori... atat de bine conturati de genele negre si lungi. Si bratele... Doamne, bratele alea care m-au prins in imbratisarea ca de menghina. M-a facut sa ma simt pierduta si parea atat de mare pe langa mine... Mare si impunator. Infricosator chiar. Ceva il amuza. Se vedea asta pe buzele lui. Erau arcuite in zambetul ala discret. Nici nu am simtit cand mi-a desfacut parul din coada.
— De ce ma eviti?
Initial nu mi-am dat seama ce voia sa spuna, dar apoi mi-am adus aminte de intamplarea de dimineata din holul receptiei. Ma vazuse de dupa usile care duceau la piscina si m-am grabit sa urc scarile spre sala. Nu aveam de gand sa vorbesc cu el, mai ales dupa ce Kristen mi-a spus ca este insarcinata, dar se pare ca el nu este de aceeasi parere cu mine.
— De ce ma eviti din seara in care am fost la club?
Avea un ton glacial. Initial ma speriasem, dar dupa ce a spus asta a mai slabit imbratisarea. Era ca o garantie cum ca nu imi va face nimic rau.
— Eu... nu te evit. Nu stiu de unde ai scos asta. Nici macar nu am vorbit vreodata.
Ma privea neincrezator, parca nu ii venea sa creada ca eu spusesem acele cuvinte. Si garantia mea a disparut. Ma strangea din ce in ce mai mult in brate si simteam ca ma lasa puterile si ca raman fara aer. Pentru un moment am avut impresia ca vrea sa ma omoare.
— Am vorbit in seara aia. De ce?!
A tipat in urechea mea si pentru un moment am ramas blocata. Nici nu stiam de ce reactiona asa. In fond, nu vorbisem decat odata cu el pana atunci. Asta m-a enervat.
— Pentru ca urmeaza sa fii...
As fi vrut sa ii tip adevarul in fata, dar ceva m-a oprit. Kristen. Ma privea intrebator, dar eu eram speriata ca de dracu. Imi iesise porumbelul pe gura si am inceput sa tremur atunci cand a facut ochii mari de uimire. Isi daduse seama. Am inghitit in sec si el pur si simplu ma privea incruntat. Ii simteam respiratia sacadata pe pielea fruntii mele si parca incepea sa clocoteasca.
— Ce ti-a spus Kristen? Ha!?
Ma zguduia si eu am facut ochii mari la el. Mi-a luat ceva pana m-am prins la ce se referea. Ma bulversase total comportamentul lui.
— Nimic.
Am negat si m-am uitat la el sperand sa par convingatoare.
— Nimic! Jur!
Dar nu eram. In secunda doi mi-a dat drumul si gandul mi-a zburat la Kristen. Am dat-o in bara!...

— Doamne! Nu te credeam daca nu erai atat de speriata cand m-ai sunat.
Roscata inca privea in gol si dadea dezaprobator din cap.
— Noroc ca ai venit mai devreme! A fost o zi oribila! am imbratisat-o si am ramas asa pret de cateva secunde.
— Nici nu vreau sa ma gandesc la Kristen. O sa ma urasca! am spus in timp ce ma indepartam de Nikki.
— Nu este vina ta ca problema ei a luat amploare, ma intelegi? imi spune si isi fixeaza mainile pe umerii mei.
Intr-un fel avea dreptate, dar Kristen este insarcinata si el o sa ii ceara socoteala pentru ceea ce mi-a spus. Am rasuflat greoi si ma gandeam numai ca lui Kristen si copilului li se putea intampla o nenorocire din cauza mea.