Răzbunarea

Capitolul 14

"If you ever leave me, baby,
Leave some morphine at my door
'Cause it would take a whole lot of medication
To realize what we used to have,
We don't have it anymore."

— Bruno Mars - It Will Rain

*

Adam

Ora sase si jumatate dimineata nu este o ora ideala la care sa ma trezesc, dar datoria de tata ma prinde repede de la urma si nu am decat sa ma conformez. Faza de negare a trecut, cu acceptarea stau bine... singurul lucru care lipseste este fericirea. Ma intreb cand voi fi fericit pentru copilul meu? Atunci cand o sa-l faci cu femeia pe care o iubesti! Ma admonestez singur si ma intreb daca am intalnit vreodata femeia aceea. Probabil ca nu, motiv pentru care ma aflu aici, facand poftele unei nebune isterice.

Agit tubul de frisca si torn o cantitate nu foarte mare peste salata de fructe. Ma intorc lenes catre frigider, unde las frisca pe raftul de pe usa, apoi in drumul meu catre bolul cu gustarea exotica scot o lingurita si o introduc printre fructele aromate.

Un sunet de picioare tarsaite se aud in spatele meu si ma vad surprins intr-o imbratisare. Mainile lui Kristen se incolacesc in jurul meu si isi lipeste obrazul de omoplatul meu.

- Ai dormit bine?

O discutie normala? Asa ar vrea sa sune intrebarea adresata? Ingan un mhm, luandu-mi masuri de precautie impotriva brunetei care este foarte schimbatoare de la o vreme.

- Te-ai foit toata noaptea...

- O sa dorm de canapea din seara asta, o anunt taios si continuam sa stam in mijlocul bucatariei fara sa facem nimic.

Imbratisarea asta ciudata si lipsita de iubire ma face sa privesc inelul de pe degetul ei si inima incepe sa imi palpiteze. Clar nu sunt pregatit pentru chestia asta cu familia. Cum sa stii cum se intretine o familie daca nu ai avut niciodata una?

Ma rup din gandurile care stateau undeva foarte departe intr-o parte din mine pana ca ea sa apara si sa ma imbratiseze subit. Ii descolacesc mainile din jurul meu si o asez pe scaun cu grija, punand la final castronul in fata ei.

Sunt gata sa parasesc bucataria si sa imi continui visele tulburatoare in caldura patului meu caci orice este mai bine decat viata ce ma asteapta alaturi de bruneta, dar din nou vocea ei imi creeaza un disconfort si ma opresc in pragul usii.

- Sa imi aduci si mie pastilele de sus, sunt chiar pe noptiera langa telefon.

O privesc cu coada ochiului in timp ce mananca linistita salata preparata mai devreme. Ceva ciudat se petrece. Nu este nervoasa, nu vorbeste respingator si ieri s-a bucurat pana si de prezenta lui Faith. Decid sa nu o bag in seama fiindca as putea sa starnesc latura ei pe care in dimineata asta chiar nu sunt sigur ca as mai avea taria sa o suport.

Urc scarile si in acelasi timp masina albastra a lui Nikki imi atrage atentia in timp ce o parcheaza grabita in fata casei satenei care s-a mutat recent. Pacostea aia! Intru in camera si inainte sa pot macar sa realizez ca Faith este acum in gandurile mele, imaginea cu ea din seara precedenta, cu rochia ilegal de mulata si cu umerii usor descoperiti imi pune gandirea la o confruntare.

De cand a venit totul parca a preluat alt ritm de evolutie si in plus mai este si mantia aia de mister din jurul ei care o dezbraca pe impielitata de orice defect.