Răzbunarea

Capitolul 29

Mi-am început dimineața ca în fiecare zi din ultimele săptămâni, cu o cană cu cafea și o dilemă existențială: teancul de dosare cu ultimele misiuni ale lui Anthony, de care am reușit să fac rost prin intermediul unui agent de la arhivă și pe care le-am studiat atent timp de nopți întregi, dar niciun dosar despre ultima misiune și anume, Adam.

În dimineața asta i-am promis Teressei că voi trece pe la Frank pentru a discuta situația dintre noi. De luni de zile nu mai știu nimic de el și nu știu încotro se îndreaptă relația dintre noi. Poate mă urăște sau nu, poate mă va da în șuturi afară de față cu toți agenții, dar îmi lipsește tatăl meu.

Las mașina anapoda pe trotuarul din fața clădirii și urc cele câteva trepte, trecând de recepție fără a o saluta pe Nina, care rămâne cu gura ca la dentist când mă vede. Judecând după expresia ei, lucrurile care se aud legate de mine nu sunt tocmai bune, fapt care îmi este confirmat de șușotelile colegilor mei atunci când traversez culoarul spre biroul lui Frank. De data aceasta bat la ușă, speriată fiind de reacția lui și încercând să trag cât mai mult de timp, dar nu aștept să-mi răspundă și iau o gură mare de aer, apoi intru.

Dau cu ochii de Teressa care se pare că mă aștepta, căci nu pare surprinsă, ba chiar nerăbdătoare. Frank, pe de altă parte, nu pare fericit să mă vadă, dar ocolește biroul și se postează în fața mea, cu brațele întinse spre mine. Mă emoționez și atunci îi sar în brațe, strângându-l tare de tot în brațe. Îi simt mângâierea pe creștetul capului și senzația de siguranță și dorul mă cuprind ca o dogoare. Mi-a lipsit și nu știu cum aș putea să îi mulțumesc pentru faptul că încă mă acceptă aici. Mă desprind treptat de el și mă fofilez, neștiind ce aș putea să spun.

— Bănuiesc că vreți să avem o discuție care privește mai multe persoane având în vedere că este și Teressa aici.

— Teressa? mă întreabă tatăl meu, făcând referire la numele blondei rostit de mine.

— E în regulă, Frank. De când s-a îndrăgostit de ăla și s-a obișnuit cu viața de acolo, și-a uitat vechea prietenă.

Tess mă privește cu oare și ce disperare în privire, strigând după vechea eu, pe care sunt convinsă că am pierdut-o de mult, pe drumul abrupt al răzbunării.

— Dacă nu știi situația de ce vorbești? mă adresez ei, făcând abstracție de Frank. Fratele tău nu a trebuit să facă același lucru pentru a face rost de informații? Știați că are un copil?!

Mă uit către cei doi și nu știu ce să analizez mai repede. Uimirea și mina nervoasă a  tatălui meu sau liniștea de care dă dovadă așa-zisa mea prietenă.

— Știai, Teressa?! mă răstesc la ea, cu ochii umezi, în timp ce imaginea lui Noah, bucățica ruptă din Anthony, îmi apare în fața ochilor.

— Hai să iei un loc, Hanna! mă roagă Frank atunci când vede că nu mă simt foarte bine. Își pune mâinile pe umerii mei în ciuda protestelor mele și mă obligă să mă așez pe celalalt scaun din fața biroului. O văd pe Teressa trecându-și mâinile prin păr și privește în gol, probabil analizând întrebarea mea.

— Povestește-mi despre copil, Hanna, îmi cere Frank și se lasă în genunchi în fața mea, analizându-mă ca un părinte atent.

— Nu cred că are rost. Nu e problema mea, îi spun tăind orice legătura cu subiectul legat despre copil. Despre ce vreți să vorbim? îi întreb privind în altă parte.

— Vrem să te întorci acasă, îmi spune Teressa în timp ce Frank se ridică de lângă mine și se așază pe locul lui de la birou.

— Misiunea nu își mai are rostul, Hart a fost închis și acum lucrurile s-au așezat, vorbește Frank de parcă nimic nu s-a întâmplat.