Răzbunarea

Capitolul 19

„Boy, look at you, looking at me
I know you know how I feel
Loving you is hard, being here is harder"

— Lana del Rey - High By The Beach

*

De mai bine de douăzeci de minute privesc în gol în sufrageria goală a lui Adam. Echipajele de poliție și pompierii s-au retras și totul este cufundat în beznă.

Singura senzație pe care o retrăiesc în momentul de față este cea olfactivă, mirosul de arsură intrând pe geamul deschis al livingului.

Lumina din interiorul meu pâlpâie, încercând să mă facă să realizez de ce sunt aici, în casa aceasta. Pereții parcă se strâng în jurul meu, iar aerul parcă mă părăsește. Trag mai aproape de mine trusa de prim ajutor, deoarece trebuie să îmi îngrijesc rana pe care am neglijat-o încă de când Adam mi-a pus bandajul seara trecută, pe piept.

Îmi dau tricoul moale jos și încep să dezlipesc plasturii ce îmi țin tifonul lipit de piele. O ușoară iritare apare în urma dezlipirii și pielea mi se înroșește. Încep să tamponez pielea prin mișcări scurte, iar înțepăturile pe care le resimt sunt produsul faptului că dezinfectantul își face efectul, iar senzația îmi aduce aminte de noapte trecută, de discuția cu Adam și de propunerea lui de pe pistă.

Închid trusa și o așez lângă perete. Mă ridic și urc scările care cu cateva momente în urma erau în spatele meu. Ușa dormitorului lui Adam este imediat în stânga mea și intru controlând cu mâna peretele pentru a găsi întrerupătorul și a aprinde luminile aflate în fiecare colț al camerei care creează un decor intim și cald, nespecific lui Adam. Cei de la secție au uitat să treacă și acest aspect în raport.

Amintindu-mi de secție, discuția cu Frank de mai devreme, care nu a fost chiar o discuție și mai mult o morala la adresa mea, îmi revine în minte, amintindu-mi faptul că l-a pus pe Jay să mă cheme la secție în dimineața ce urmează a-și face loc printre draperiile ramase trase încă de când Adam a dormit cu mine.

Mă trântesc în pat și privesc tavanul ca si când pe el ar fi scrise tainele universului și toate răspunsurile pe care le caut. Îmi înăbuș un suspin prelung și îmi scrijelesc superficial pielea feței cu unghiile. Agonia mă cuprinde și în interiorul meu simt stomacul cum mi se strânge, un ghem de frică făcându-și loc printre vintrele mele.

Mă ridic, mă foiesc în patul ce poarta parfumul unui bărbat inaccesibil, pe care vreau să îl deslușesc până la distrugere și simt cum mireasma îmi rămâne impregnată pe piele, mai ales pe cea a degetelor cu care ating acum cearșafurile mototolite. Mă desprind de salteaua patului și privesc în jurul meu la camera ce este frumos amenajată și foarte curată, încât nu ai putea afirma că cineva trăiește aici.

— Hai, Adam, arată-mi slăbiciunea ta! spun cu voce tare în timp ce verific sertarele unei noptiere. În interior gasesc o hârtie cu un cod pe ea.

O împăturesc și o strâng în palmă imediat ce aud ușa de la intrare deschizându-se. Mă reped afara din camera și cobor în grabă scările în capătul cărora se află cinci bărbați îmbrăcați la costum, cu posturi impunătoare. Cel din mijlocul lor pare a fi într-o poziție ierarhică mai avansată decat ceilalti patru.

— Cine sunteți voi?

Mă adresez tuturor, dar liderul lor, un barbat înalt și cu un ten măsliniu, își rezervă dreptul de a-mi răspunde la întrebare.

— Suntem aici din ordinele domnului Hart. Suntem la dispoziția dumneavoastră și avem misiunea de a vă proteja.

Nu spun nimic și rămân uimita de ceea ce tocmai mi s-a spus. Cobor și ultimele trepte și încerc să trec pe lângă ei, dar cel care a vorbit mai devreme îmi taie calea.