Răzbunarea

Capitolul 31

Ochii mei privesc direct înainte, sunt nerăbdătoare, dar liniștită, în ciuda agitatiei lui Mark. Îmi palpez stomacul acoperit de vesta antiglonț în încercarea de a-mi alunga senzația de greață și sufocare pe care o simt. Totul se prăbușește peste mine în timp ce mă gândesc la Anthony și la faptul că a fost în viață în tot acest timp. Cum gândul îmi zboară la el, nervii din tot corpul mi se trezesc și sunt lovită de o furie oarbă pe care o calmez când Mark oprește brusc mașina. Trântesc ușa în urma mea și alerg spre grădina înzăpezită a centrului comercial unde cei doi se întâlnesc, acolo unde sunt urmele unor terase amenajate ale diferitelor cafenele.

Sunt cât se poate de atentă la toți din jurul meu și încerc să îmi dau seama daca Anthony a venit singur, iar răspunsul vine imediat ce observ în mulțime chipul familiar ar Teressei. Mă feresc din raza ei vizuala și îl caut cu privirea pe Adam, devenind și mai agitată, acum că poliția se află aici. Îl apelez pe Mark care s-a pierdut în mulțime și îl informez că politia este infiltrată printre civili.

— I-am văzut!  Lângă fântână! mă atenționează îngrijorat și închide.

Îmi rotesc privirea, dând uitării senzația de amețeala atunci când îi localizez cu privirea pe cei doi. Alerg spre ei și chiar dacă nu știu cum va reacționa îl strig.

— Adam!

Anthony profită de neatenția lui și ridică pistolul spre el, neimpresionat fiind de prezența mea. Lucrul acesta îmi creează o stare de contrariere între ceea ce simt și acțiunile corpului meu. Adam se grăbește spre mine și mă prinde de solduri, dar își retrage mâinile și îmi verifică dedesubtul gecii de iarna deschise, atunci când îmi simte vesta antiglonț.

— Este poliție peste tot, îi spun rugându-l din priviri să plece cât mai repede, dar este încă șocat de imaginea mea. Adam, pleacă!

Îl împing în direcția opusa lui Anthony, dar se oprește și văd cum durerea i se instalează pe chip. Mă întorc cu fața către barbatul care m-a mințit luni de zile și constat că mă aflu între ei doi. Cuprinsă total de senzația de repulsie față de persoana lui ridic pistolul și trag piedica, dar mâna caldă a lui Adam pe umărul meu mă face să încep să respir normal. Ochii lui Anthony îi suprind pe ai mei și nu știu cum, dar văd strălucirea lacrimilor în ai lui și îi citesc pe buze un "Iartă-mă". Închid ochii dezgustată și îl rog din nou pe Adam să plece.

— Sper că nu crezi că sunt atât de prost să plec fără tine de aici, îmi șoptește veninos la ureche.

— Nu pot să mă întorc cu tine, îl anunț încă privind spre Anthony și mă întreb unde este restul echipei.

— Atunci te omor și apoi mă omor și eu, dar de aici nu plec fără tine sau fără o explicație.

Își pune o mână pe abdomenul meu și mă lipește cu spatele de pectoralii lui. Înăuntrul meu se zvârcolește ceva, un fel de durere și alinare în același timp. Anthony face un pas spre noi, vizibil enervat de ipostaza în care m-a imobilizat adversarul lui, dar Adam îmi smulge arma din mâna și eliberează un glonț pe lângă umărul lui. În următoarele zeci de secunde lumea din jurul nostru intră în panică și încep să fugă cât mai departe, aerul devine mai rece și mai greu, moment în care Adam profită și mă apucă de mână, târându-mă după el pana la mașină.

Mă uit în urma noastră și încep să văd, pe lângă Anthony și Tess alți câțiva agenți din echipa cu care au venit aici. Îl strâng pe Adam de mână, contrar dorinței mele de a mă elibera și a fugi de lângă el. Mă aruncă pe bancheta din spate a mașinii și el se urcă în față alături de Mark care pleacă de pe loc cu un scârțâit asurzitor.