Ghost

Capitolul nouăsprezece

Athena

- E cineva la mine-n casă, spun imediat ce Ghost îmi răspunde la telefon.

- Poftim?

Vocea îi e joasă și îngrijorarea din vocea lui e aproape palpabilă.

Mă ascund după peretele din camera mea și prin ușa între deschisă observ figura unui bărbat înalt, care are o cagulă trasă peste cap pentru a-și ascunde chipul. De un lucru sunt sigură, omul acela nu e Alistair. Noaptea s-a lăsat de mult, ceea ce face toată scena asta să fie și mai de groază.

- Athena, răsună vocea lui Ghost. Vorbește-mi, ce se întâmplă?

- E un bărbat în casa mea, zic șoptit.

- Adeline și AJ unde sunt?

- Plecați, nu știu.

Abia respir când bărbatul respectiv trece din nou prin fața ușii mele. Nu încearcă să mă găsească. Așteaptă ca eu să vin la el.

- Unde ești? Ai cu ce să te aperi până ajung eu?

- Sunt la mine în camera.

Mă uit în jur după vreun obiect cu care aș să mă apăr. În afară de o lampă și câteva cărți groase nu am nimic. Aș putea să încerc să sparg oglinda de pe ușa dulapului, dar asta ar crea prea mult zgomot.

- Pot să încerc să ajung la bucătărie, spun.

- Athena, nu! spune el hotărât. Așteaptă să ajung, o să mă ocup de el.

Camera mea e aproape de bucătărie, aș putea să fug repede acolo și să mă ascund după insulă. Da, aș putea. Tot ce trebuie să fac este să încerc. N-am nici cea mai mică idee unde e Ghost sau când ar trebui să ajungă. Nu pot să stau ascunsă în camera mea și să nu fac nimic.

- Vin-o cât de repede poți, spun și închid apelul.

Îmi pun telefonul între elasticul pantalonilor scurți și piele și trag aer în piept. Scot puțin capul pe ușa, căutându-l cu privirea pe bărbatul mascat. Îl găsesc stând la geamul din sufragerie, privind în jos spre mașinile de pe șosea. Dacă încerc să trec pe lângă el pentru a ajunge la bucătărie s-ar putea să mă vadă. Oh, futui.

Deschid încet ușa camerei, suficient încât să mă strecor în holul principal. Pășesc încet, dar repede în același timp spre insula de la bucătărie. Când ajung în dreptul ei mă las jos, pitindu-mă lângă ea. Restul drumului până la sertarul unde ținem cuțitele îl fac târându-mă în patru labe. Respir ușurată când strâng cuțitul în mână, însă ușurarea dispare imediat. A fost prea ușor. Mult prea ușor.

Ridic capul peste insulă, dar bărbatul mascat nu mai e în același loc în care a fost ultima dată. O vai, acum chiar am făcut-o de oaie. Strâng și mai tare cuțitul în mână ca nu cumva să-l scap.

- Aici erai, spune vocea groasă din spatele.

Mă întorc cu fața spre el și spatele mi se lipește de insulă. Prin cagula neagră i se văd doar ochii și puțină piele. Se uită în jos la mine, fără să acționeze în vreun fel.

Inima îmi bubuie în piept izbindu-se de cutia toracică. Sângele începe să-mi fiarbă în vene și un val de adrenalină îmi trece prin tot corpul. Îl lovesc cu piciorul în gleznă, fapt care-i face picioarele să împleticească înapoi. Mă târăsc vreo doi metri apoi mă ridic cu greu în picioare.

- Javră, geme el frustrat. Când o să pun mâna pe tine!

Unde naiba e Ghost? Respirația îmi este îngreunată și picioarele îmi tremură, dar măcar reușesc să mă țin dreaptă. Stau cu fața spre el, fără să-l scap din privire.