Ghost

Capitolul douăzeci și trei

Athena

E cu mult trecut de miezul nopții.

Mă doare tot, iar greutatea lui Ghost, stând deasupra mea, imobilizându-mi brațele deasupra capului, nu ajută deloc.

Strâng din dinți, furioasă, atunci când Ghost își lasă capul într-o parte și rânjește la mine.

— Haide, Zeiță, spun el mieros. Dă-mă jos de pe tine.

Încerc să-mi aduc picioarele într-o poziție care să-mi permită să-l dau de pe mine. Strânsoarea lui Ghost devine mai puternică.

Gem frustrată.

— Nu pot, zic aproape șoptit.

— Ba da, poți. Străduiește-te mai mult!

Îl lovesc cu genunchii, dar asta nu face decât să-l clatine puțin. Un chicot îi scapă printre buze, lucru care mă înfurie și mai tare.

Sângele începe să-mi fiarbă în vene și simt cum acesta începe să-mi urce-n cap. Încep să mă zbat sub el. Trebuie să mă eliberez cumva.

Oftez și aleg să mă dau bătută.

— Suntem gata pe azi, spune el și se ridică de pe mine, depărtându-se de mine.

Îl privesc își scoate tricoul negru și se șterge cu el pe piept și brațe. Îmi strâng genunchii la piept și-mi sprijin fruntea de ei. Câteva suspine îmi scapă printre buze și mă întorc cu spatele la el.

Imediat în spatele meu se aud pași și Ghost se lasă pe vine, cuprinzându-mi umărul cu palma.

— Te-am rănit cumva, Athena? spune speriat. Îmi pare rău.

Încerc să-mi abțin zâmbetul care mi se formează pe buze și-l lovesc cu cotul în nas. Capul i se lasă ușor pe spate, apoi îl lovesc cu pumnul în falcă. Ghost se dezechilibrează și un gemăt de durere îi scapă. Mă ridic repede în picioare și-l lovesc cu talpa piciorului în piept făcându-l să cadă pe salteaua de sub noi.

Cu pumnul pregătit mă așez deasupra lui, iar cu mâna care mi-a rămas liberă îi cuprind gâtul, strângându-l ușor.

Acum eu sunt cea care rânjește deasupra lui. Respirațiile ne sunt îngreunate și privirea îmi cade asupra corpului său lucrat, care lucește din cauza transpirației.

— Ești mai malefică decât credeam, Zeiță.

— Mulțumesc, răspund zâmbind.

Ghost mă privește curios și masca sa se mișcă în zona gurii. Rânjește cumva la mine?

— A fost o mișcare bună, Athena, șoptește el și-și așază palmele pe șoldurile mele, mângâindu-le ușor. Pielea începe să mă furnice sub atingerea sa și simt cum sângele îmi urcă spre obraji. O mișcare foarte bună, continuă el, dar mișcările mele sunt mai bune.

Cu astea spuse, îmi strânge carnea șoldurilor între degetele sale lungi și dintr-o mișcare se rotește, așezându-mă din nou sub el. Fir-ar! Ghost se apleacă spre urechea mea.

— Așa e mai bine, șoptește el.

Pufnesc amuzată.

— Nu-ți place ca o femeie să stea deasupra?

Ochii mi se deschid larg imediat ce-mi dau seama ce-am zis. Maxilarul bărbatului de deasupra mea se încleștează, apoi, secunde mai târziu, se relaxează.

— Ba îmi place, doar că în alte circumstanțe.

Vocea-i profundă îmi încinge pielea, lucru care mă face să mă zvârcolesc sub el. Gestul meu nu trece neobservat, iar Ghost se ridică de pe mine și-mi întinde mâna. Când îl prind de mâna mă ridică iute și pentru a nu mă izbii de el îmi lipesc palma liberă de pieptul său. Pielea lui e caldă sub atingerea mea, iar inima îi bate cu putere. E agitat.