Ghost

Capitolul trei

Athena

În urmă cu nouă ani...

Mă înțeapă ochii din cauza lacrimilor care nu vor să curgă. Mâinile aspre ale lui Alistair se plimbă peste tot pe corpul meu, iar la urechea mea acesta geme incontrolabil.

Mă uit pe micuța fereastra la stelele de pe cer, încercând să ignor durerea și ceea ce mi se întâmplă. Începe să se miște din ce în ce mai repede, iar corpul îmi zvâcnește din cauza dureri.

- Uită-te la mine! spune el printre gemete.

Îl ignor și continui să mă uit pe fereastră. Sub geam lipite de perete stau fetele care se uită speriate la scena care se derulează în fața lor. Câteva dintre ele plâng pentru mine. N-ar trebui să o facă. Eu n-am putut să vărs nici o lacrimă pentru ele.

- Uită-te la mine am spus! repetă nervos.

Continui să-l ignor. Cu o mână mă apucă de bărbie și mă forțează să mă uit la el.

- Sunt pe cale să-mi dau drumul și vreau să te uiți la mine în timp ce o fac, zice și se împinge și mai tare în mine. Cu o mână se sprijină de podea, iar cu cealaltă îmi ține fața în loc, ca să nu cumva să-mi mut privirea. Gemând puternic își dă drumul și se prăbușește peste mine.

Când bărbia îmi e în sfârșit liberă, îmi întorc privirea la loc spre fereastră. Simt cum lacrimile încep să mi se adune în colțurile ochilor și-mi încețoșează privirea.

Alistair mă sărută pe tâmplă și se ridică de pe mine. Mă ridic în șezut și-mi lipesc genunchii de piept înconjurându-i cu brațele.

- Nu înțeleg de ce nu vrei să mă asculți frumoaso? zice el coborându-și privirea spre mine. Totul ar fi mult mai ușor dacă te-ai relaxa și dacă m-ai asculta.

Îmi ridic privirea spre el având ochii în lacrimi.

- Alistair, spun încet, iar acesta își întoarce privirea spre mine. Du-te dracului! continui să zic apăsat, dar și extrem de calm în același timp.

Ochii lui se întunecă de furie și-mi prinde părul în pumn forțându-mă să mă ridic în picioare. Cu mâna pe care o are liberă mă lovește peste față și simt cum un firicel de sânge îmi curge din nas. Continui să-l privesc în ochi așteptând următoarea palmă, însă degetele lui îmi cuprind gâtul, lăsându-mă încet fără aer.

- Du-te dracului! spun abia respirând.

Deși lumina din încăpere este slabă pot să-l văd cum se înroșește de furie. Alistair strânge din dinți atât de tare încât pot să-i aud cum scrâșnesc. Mă lipește de peretele din spatele meu și-mi lovește capul de acesta. Suficient de tare ca să mă doară, dar nu suficient de tare ca să mă ucidă. Privirea mi se încețoșează din cauza lipsei aerului, iar când pumnul lui îmi lovește fața și cad la pământ abia pot să-mi ridic capul. Aud cum sfâșie materialul tricoului pe care-l port, lăsându-mi spatele gol. Alistair plimbă lama rece a unui cuțit pe pielea mea dezgolită.

Încep să țip de durere atunci când lama ascuțită îmi străpunge într-un final pielea. Nu reușesc să număr tăieturile pe care le crestează în pielea mea, că privirea mi se încețoșează, iar colțurile ochilor mi se întunecă - și înainte să-mi dau seama- leșin din cauza durerii. Oare ce ar zice mami dacă m-ar vedea acum?

Prezent...

Dintr-un motiv sau altul n-am putut să închid un ochi azi-noapte, iar acum stau să mă gândesc dacă ar trebui sau nu să mă ridic azi din pat.

Adeline a plecat demult la facultate, iar eu ar trebui să fiu în jumătate de oră la muncă. Însă nu știu de ce, îmi e frică să mă ridic din pat. După tot ce s-a întâmplat cu Alistair singurul loc în care am început să mă simt în siguranță a fost între cei patru pereți ai camerei mele. Întâi acasă la părinții mei și acum aici.