Ghost

Capitolul douzeci și cinci

Athena

Inima mea cred că a încetat să mai bată în urmă cum multă vreme. Corpul îmi e rece și amorțit. Nu cred că pot să mă mișc. Privirea îmi este fixată asupra cadavrului de la picioarele lui Ghost. Nu mai are ochi, iar capul îi este așezat într-un mod anormal.

- Zeiță? Ghost spune aproape șoptit și face un pas spre mine.

Involuntar fac un pas înapoi pentru a pune distanță între noi. Matteo avea dreptate, nu ar fi trebuit să vin aici. Știam cu ce se ocupă Ghost, întotdeauna am știut, dar nu m-am așteptat să văd așa ceva.

I-a plăcut. Am putut să văd asta în ochii lui atunci când s-a întors cu fața înspre mine. Acum, nu pot să-mi dau seama ce simte. În privirea lui se bat o mulțime de sentimente.

Înghit în sec și-mi strâng mâinile în pumni, apoi le desfac și-mi mișc ușor degetele pentru a scăpa de tensiunea din corp.

Îi arunc o ultimă privire cadavrului și-mi ridic capul spre Ghost. Poziția sa este una rigidă, iar mâinile îi sunt acoperite de sânge uscat. Ghost simte privirea mea asupra acestora și le strânge în pumni - încercând să le ascundă. Privirea mea o întâlnește pe a lui. Acum pot să-mi dau seama ce simte. E îngrijorat. Crede ce mi-e frică de el, presupun că reacția mea a dat asta de înțeles. Ar trebui să-mi fie frică de el, oricărui om normal i-ar fi frică de el. Dar nu-mi este, nu cred că mi-a fost vreodată frică de el.

L-a ucis pe bărbatul acesta pentru mine. Pentru a afla cine este responsabil pentru cele întâmplate aici. L-a ucis pe Heyes, fostul meu șef pentru că a încercat să-mi facă rău. Tot ce a făcut până acum a fost ca să mă țină în siguranță. Tot ce a făcut până acum a fost pentru mine.

Dacă ți-ar întinde mâna sa acoperită de sânge, l-ai lua de mână doar pentru că îi aparține lui? Vocea lui Matt și cuvintele pe care mi le-a spus în urmă cu ceva timp îmi răsună în minte.

Cu pași calculați mă apropii încet de omul din fața mea. Când ajung înaintea sa îmi las puțin capul pe spate pentru a-l putea privi. Nu-mi vine să cred că în urmă cu câteva ore omul ăsta era în pat lângă mine și nu-și purta masca. Ceea ce înseamnă că are încredere în mine, iar eu am încredere în el.

Ghost stă nemișcat și mă privește curios. Cu buricele degetelor îi mângâi dosul palmei, apoi îmi împletesc degetele cu ale sale. Atingerea sa a devenit atât de familiară, iar căldura pe care o emană îmi cuprinde imediat corpul. Ne lăsăm amândoi privirile spre locul unde mâinile noastre se întâlnesc. Cu cealaltă palmă, Ghost îmi cuprinde obrazul, întorcându-mă cu fața înspre el.

Da, aș face-o. L-aș lua de mână, conștientă fiind de râurile de sânge care le acoperă.

Frunțile noastre se lipesc una de cealaltă și închid ochii.

- Te rog să nu-ți fie frică de mine, Zeiță, șoptește el. Am nevoie de tine.

- Ca să-l prinzi pe Alistair, spun mai mult pentru mine, dar regret imediat cuvintele pe care le-am spus.

Un chicot îi scapă printre buze bărbatului din fața mea, apoi șoptește peste buzele mele:

- Nu, am nevoie de tine pentru mai mult de atât.

Adeline

Imediat ce am pus piciorul în apartament al fugit spre baie și am intrat imediat sub duș. Trebuie să scap cumva de sentimentul acesta de vinovăție și de panică. Îmi frec cu buretele pielea până când aceasta se înroșește. Lacrimile încep să-mi alunece pe obraji și respirația îmi este întretăiată.