Ghost

Capitolul treisprezece

Athena

În urmă cu nouă ani...

Pot să simt sângele cum îmi curge printre picioare. Corpul meu se luptă împotriva lui, iar lui nu-i pasă câtuși de puțin. Eram adormită.

Am făcut greșeala să ațipesc în locul ăsta. Mirosul de alcool și de țigări proaste îmi fac stomacul să se întoarcă pe dos. Eram adormită când Alistair mi-a desfăcut picioarele și a... În ultimele zile chiar am început să cred că a ajuns să mă vadă ca pe o persoană.

- Futu-i, geme el lângă urechea mea. Nu-mi vine să cred că ai rămas atât de strâmtă după atâtea luni.

Ochii mi se umplu de lacrimi, dar al naibii să fiu dacă o să-l las pe animalul ăsta să mă vadă plângând. Greutatea corpului său mă apasă.

- Dă-te dracului jos de pe mine! spun printre dinți.

Ochii i se întunecă la auzul cuvintelor mele. E furios și deși fiecare centimetru din mine îmi spune să-mi feresc privirea de a lui – nu o fac. Continui să-l privesc în ochi.

Un rânjet de maniac îi apare pe față și mă pleznește puternic peste obraz. Țip atunci când se împinge și mai adânc în mine. Se lasă și mai mult pe mine până când gâtul său e aproape de gura mea. Foarte aproape.

Îi prind pielea gâtului cu dinții și-l mușc tare. Acum el e cel care țipă. Nu-i dau drumul, oricât s-ar zvârcolii și oricât ar țipa. Mă lovește cu pumnul în partea dreaptă, sub coaste. O dată și încă o dată. Într-un final gustul de sânge îmi umple gura. Oare dacă reușesc să-i smulg pielea îl omor?

Într-un final îi dau drumul și el se ridică repede de pe mine și-și duce mâna în zona rănită. E prea întuneric în locul ăsta ca să vad cât de "gravă" e rana. Mă ridic în picioare, deși îmi tremură tot corpul și mai am puțin și cad. Scuip pe pantofii lui sângele care mi s-a adunat în gură și-l privesc în ochi. Ochii lui se fac cât cepele atunci când îmi dezvelesc dinții și rânjesc la el. Acum eu par cea psihopată. Cu dinții pătați de sânge și cu sânge care-mi curge pe la colțurile gurii.

O secundă mai târziu, degetele sale îmi cuprind gâtul și tot aerul îmi iese din plămâni atunci când mă izbește cu putere de peretele rece. Cu toate acestea rânjetul de pe chip nu-mi dispare.

- Panaramă proastă! spune printre dinți. Tu realizezi că pot să te ucid cu mâinile goale?!

Îmi înfig unghiile în mâinile lui și abia respirând îi spun:

- Tu realizezi că dacă-mi înfigeam dinții într-una dintre artere te ucideam pe loc?

Maxilarul i se încleștează și mă strânge și mai tare. Privirea îmi cade pentru o secundă asupra fetelor care stau lipite de perete și privesc speriate la scena care se derulează în fața lor.

Alistair îmi dă într-un final drumul și aproape cad jos. Inspir și expir din nou și din nou. Îmi apăs palma de piept cu speranța că asta o să-mi liniștească inima agitată.

- Dacă aș fi în locul tău aș dormi cu un ochi deschis, spune el privindu-mă de sus.

Mă îndrept de spate și fac un pas înspre el.

- Același lucru ți-l sugerez și eu ție, spun răgușit.

Colțurile gurii mi se ridică atunci când Alistair iese ca o furtună din cameră. Mă lipesc din nou de perete și mă las în jos pe el, având inima și stomacul urcate până-n gât.

O pereche de pași se aud pe podea și imediat în dreptul meu apare Mary care mă privește îngrijorată. Scutur din cap, cu speranța că o să mă creadă că sunt bine și că o să mă lase în pace.