Danger // finalizat

I'm done

Lacrimi peste lacrimi se scurgeau pe fata mea,  eram terminatã.  Inima mea ceda usor,  simteam cum picioarele se clãtinau, iar sufletul meu era spart in mii de bucãtele.  Tocmai mi-am vãzut raza mea de soare care mi-a luminat viata cum a murit.  Singurul meu motiv care mã tinea în viatã.  Ursuletu' meu.  Îngerul care avea grijã de mine si mã proteja. Lumina care îmi arãta drumul în viatã s-a stins.  Cum puteam trãii eu fãrã el?  El era totul pentru mine.

O mânã puternicã m-a ridicat de pe jos cu brutalitate. Era animalul care mi-a distrus viata.  Vroiam sa tip la el dar puterile îmi erau terminate. El doar a râs si m-a tras de mânã spre o usã mare din metal.

—Acum vei trãi închisã ca un câine.  mi-a trântit aceste vorbe în fatã

—Singura javrã de aici care trebuie închisã esti tu! 

Mi-a tras o palmã peste fata si m-a împis spre usã. Am privit în urmã si am simtit un gol în inimã.  Am pãsit înainte.  Russell m-a bãgat în masinã si -a condus cu vitezã pânã acasã. Nu, nu,nu nu vroiam sã dau ochii cu mama,  am dezamãgit-o! Am deschis usor usa casei si am intrat.  Un glas cald m-a întampinat.

—Jessica? 

Mama s-a apropiat de mine si m-a strâns foarte tare îmbrate.  Eram putin socatã dar îmi lipsise si mie destul de mult.  Am încercat sã mã abtin dar am cedat.  Siroaie de lacrimi au iesit la ivealã . Nu mai puteam rezista cu gândul cã el e mort.

— Scumpo,  esti bine? 

—Nu,  nu sunt!  am început sã plâng din ce în ce mai tare.  Russell a trecut nepãsãtor pe lângã mine.

—De ce plângi?  mã întreabã mama cu lacrimi în ochi,  parcã deja stia rãspunsul

—J-j-justin e-e mort!

Auzind cuvintele , o lacrimã i-a cãzut.  M-a strâns foarte tare îmbrate.  Îi puteam simtii durerea.

—Îmi pare atât de rãu! Cum s-a întamplat?

Nu vroiam sã o sperii zicându-i adevãrata fata a tatei.  Stiam cã va fi rãnitã.

—A fost împuscat!

—Oh draga mea,  îmi pare asa de rãu.  Pãrea un bãiat de treabã,  pãcat cã nu am avut sansa sa îl cunosc.

Russell a intervenit între noi si m-a tras de mânã pânã în camera mea unde m-a bãgat cu forta înauntru.

—De acum aici ai sã stai pânã putrezesti!

—Te urãsc criminalule,  meriti sa mori în chinuri!

S-a apropiat si m-a trântit jos înjurându-mã. Îmi venea sã îl omor pe loc dar nu mai aveam putere,  acea Jessie s-a dus si dispãrut odata cu el. A iesit din camerã si-a încuiat-o.  Nu mai aveam scãpare.  Aici voi murii ca o prizonierã în propria casã.  M-am asezat plângând pe pat. Îl vroiam lângã mine.

  De ce mi -ai luat Doamne?  De ce?  Am nevoie de el! Era totul pentru mine. Iar acum a dispãrut pe veci!  Huh,  Te urãsc!!!  Am început sã tip în pernã de nervi,  corpul meu ceda.  Amintiri cu el îmi trec prin minte care mã fac sã îmi pun capãt vietii. Fãrã el nu mai am un rost în viata asta.  El mi-a arãtat ca dragostea este atât de frumoasã.  Am descoperit împreunã cã viata este foarte frumoasã, mai ales când îmi zâmbea!  Huuuhh,  acel zâmbet care mi-a rãmas tipãrit în minte.  Cum am putut sã îl pierd?  Eu trebuia sã fiu cea împuscatã,  nu el!