Danger // finalizat

Lost in confusion

M-am dat rapid jos de pe scenã si m-am ascuns dupã un perete. Mi-am ridicat usor privirea si l-am putut zãrii pe un bãiat cu glugã pe cap,  îmbracat intr-o culoare albastrã,  cu ochii albastri.  Stãtea si se uita spre scena.

  A fãcut niste pasi înainte si s-a oprit spre marginea scenei urcandu-se pe ea . A scos dintr-un rucsac mare o chitara si-a fixat-o înte brate si se uita în gol. Am auzit un mic glas care a iesit din gura lui iar dupaceea fiind acompaniatã de sunetul chitãrii.

 Cunosteam melodia.  Era una din singurele melodii care mã calmau. 'Impossible ',  mi-am adus aminte ca o cântasem si cu Justin în masinã. Am început sã fredonez si eu dar gândul meu zbura nu mai la el. L-am pierdut.  Nu îl voi mai vedea niciodatã. 

Cât de mult mi-ai putut schimba  viata,  Justin!  De ce te-ai stins din a-mi mai lumina calea în viatã?  De ce ai facut-o?  M-ai lãsat singurã.  Mã auzi?  Aratã-mi cum sã lupt de acum!  Stiu ca nu este usor,  dar am nevoie de ajutorul tãu.  Am nevoie de o micã sperantã. De o îndrumare. De tine. Nu am sã te uit niciodatã.

O mânã  care mi-a atins umãrul,  m-a fãcut sã tresar. M-am întors rapid spre acea persoanã. Era acel bãiat care cânta la chitarã. Mi-am sters lacrimile,  încercând sã par puternicã. El s-a uitat la mine cu un mic regret. Mi-a întins mâna si m-a ajutat sã mã ridic.

—Esti bine? 

—Aah,  nu.

— Te pot ajuta cumva? 

—Nu,  nu mai poate face nimeni nimic ca sã ma ajute

—Dar ce s-a întamplat?  Daca îmi poti spune ...

— Nu sunt în stare sa îti explic,  sunt prea multe de zis

—Te ascult,  pari a fi destul de rãnitã

—Crede-mã nu pot sã îti spun,  îmi pare rãu dar trebuie sã plec

—Stai,  daca vrei te pot conduce eu.

—Nu,  nici mãcar nu ai unde sã mã conduci.

Am început sã îmi fac pasi rapizi spre usa mare a teatrului. Am deschis-o. Afarã ploua. Am început sã alerg prin ploaie îndreptându-mã spre, ...  Unde merg?  . O masinã neagra a trecut cu viteza pe lângã o baltã si toti stropi au sãrit pe mine. Am luat o piatrã mare de pe jos si am aruncat-o in ea, înjurând. Se oprise pentru o secundã iar dupaceea a dat cu spatele.

  Oh doamne,  ce-am fãcut? 

Am fugit spre partea opusã cât puteam de repede. Deja picioarele începeu sã mã doarã. M-am uitat în jurul meu. Nimeni. M-am asezat pe trotuar si m-am întins pe spate. Justin?  Am nevoie de ajutorul tau! Încercam sã gândesc pozitiv  . Unde as putea merge? Am auzit o impuscătură ceea ce m-a făcut să tresar. M-am ridicat de pe cimentul rece si ud . M-am uitat în stanga si în dreapta . Nu vedeam pe nimeni . 

Poate am auzit prost .

Am început să merg rapid spre o cafenea . Era deschis. Am intrat si m-am asezat la o masă. În cafenea nu mai era nimeni. O chelneriță m-a întrebat dacă comand ceva iar eu i-am făcut semn ca nu. Am observat un băiat care stătea la o masa în fața mea . Era cu spatele .

Ăsta cand a mai intrat ? S-a întors si am izbucnit în plans. Am inchis ochi si iar i-am deschis iar el dispăruse. Puteam sa jur ca l-am vazut pe Justin .

 Îmi joaca cineva feste ? Încep sa îl vad peste tot !  

M-am ridicat de la masă si am iesit afară.  Ploaia se mai potolise . Am început sa merg linistită pe strada pană cand dau peste cineva . Mi-am ridicat privirea si rămăsesem în șoc . 

—Te-am prins ! spune el